Ioana Poienaru: “Lucruri bune se intampla celor care indraznesc!”

Ioana este o femeie foarte eleganta, fina, deosebita. De cand a participat la Scoala de Digital Nomads o urmaresc cu interes. Insa abia acum am aflat ca suntem nascute la o zi diferenta si ca are toate atributele unui Varsator visator. Urca pe munti, rade cu pofta, exploreaza lumea, daruieste iubire. Te invit sa o cunosti pe Ioana si sa-i citesti povestile magice.

Cine este Ioana Poienaru? Ce vise, dorinte, neimpliniri, bucurii, iubiri traieste ea?

Ioana este o visatoare, o exploratoare, o curioasa dornica de a privi lumea din mai multe perspective, un fin observator al naturii si o tipa cu simtul umorului, dar care stie si sa rada cu pofta in orice situatie.

Ador sa calatoresc, sa descopar locuri mai putin stiute si umblate, sa fac sport, sa simt muzica si dansul, sa cuceresc munti si sa ma las cucerita. Adevaru-i ca nu prea am stare : ))

Fiecare zi incerc sa o traiesc cu sens, sa invat ceva din fiecare situatie, din fiecare calatorie; totul e o oportunitate si o provocare pentru mine.

Totodata sunt farmacist de profesie si mama a unui baiat de 4 ani care imi arata mereu ce e iubirea neconditionata, ma invata ce e rabdarea si ma trece prin toata paleta colorata de emotii : )) Lui ii datorez traseul personal pe care am inceput sa mi-l creez si editez in fiecare zi!

Cred ca la momentul actual visez sa-mi iau macar un an sabatic in care sa calatoresc si experimentez locuri, emotii, oameni, aventuri, mancaruri, idei, tot ce se poate si imi mai doresc sa ajung pe Vf Aconcuagua (6962 m) – sa reusesc sa urc pe inca unul din cele Seven Summits.

Povesteste-mi, te rog, mai multe despre calatoriile tale, despre fotografii si site. Ce te atrage, ce te tine in joc, ce iti doresti? Ce le oferi cititorilor pe site?

Mi-am dorit de foarte mult timp sa-mi fac un blog de calatorii, sa-mi transpun in scris si in imagini latura creativa pe care nu stiam ca o am, sa am locul meu de joaca si de experimentare a autenticitatii. Asa ca am creat de putin timp spatiul ideidecalatorii.ro unde cititorii sunt invitati sa se imerseze in experientele si calatoriile prin care eu trec, in ideea de a gasi poate un loc, un traseu, un gand bun, un motiv de a rade copios sau de a simti imboldul, curajul de a porni catre o destinatie – fie ea printr-o calatorie cu propriul suflet sau cu un mijloc de transport : )

Fotografiile sunt facute cu ochiul propriu, al unui amator si desi imi dau seama ca niciodata nu vei putea surprinde intr-o poza tot ce vezi cu ochiul liber – pentru ca tu de fapt ai vrea sa incluzi si acea emotie, acel sentiment care-ti atinge inima si care te face sa vibrezi, ma gandesc mereu ca poate reusesc sa fac pofta cuiva sa-si doreasca sa experimenteze cu propriile simturi acel loc, acea emotie care pe mine m-a convins ca merita pastrata in cutiuta cu amintiri.

Ce te deranjeaza cel mai mult la unii oameni? Ce simti ca ai putea face mai bine?

Chiar nu sunt multe chestii care ma deranjeaza la oameni in general. Am o minte si o inima suficient de incapatoare zic eu incat sa tolerez, sa accept si sa inteleg multe lucruri. M-am educat si muncesc mereu la a fi asertiva si sa nu judec oamenii.

INSA, daca tot veni vorba 🙂 , cred ca ma opresc prea des asupra oamenilor care nu par sa-si traiasca viata. Cei care se plang, dar nu fac nimic, care sunt nemultumiti si fac aceleasi lucruri sperand ca vor obtine un rezultat diferit. Am fost acolo, cateodata inca sunt, dar incerc sa-mi gasesc motivatia de a merge mai departe, de a schimba ceva, de a misca ceva in mine sau in jurul meu, de a ma tine ocupata sau din contra, sa fiu mai centrata pe sine si pe nevoile mele, sa-mi construiesc viata pe care mi-o doresc, sa ma bucur de orice experienta, sa fiu implicata, sa simt ca traiesc, ca daruiesc si sa imi gasesc momentele de fericire.

Te-au ajutat in vreun fel Scoala mea de Digital Nomads?

Da, clar! Cu inima deschisa o zic, tu mi-ai dat curajul, energia, increderea in mine si instrumentele pentru a face site-ul. Datorita Scolii de Digital Nomad am inteles foarte multe chestii pe care nu oricine e deschis sa ti le spuna, am obtinut claritate, totul are un contur in capul meu. Imi place ca pot reveni oricand asupra informatiilor, iar tu mi-ai lasat portita catre tine deschisa. Ne-ai dat fix mura-n gura, doar sa aplicam!

Care este cea mai mare frica a ta si cum o imbratisezi?

Frica de a nu avea suficient timp si oportunitati sau sa ratez unele ocazii de a face ce as vrea, ce e bine pentru mine sau sa experimentez ce mi-as dori in viata asta.

Asa ca mi-am propus sa le iau pe toate in ordinea in care vin, daca e sa vina si sa fiu recunoscatoare.

 Mi-am dat seama ca totul se intampla cu un sens, la timpul lui si incerc sa-mi mentin perspectiva ca lucrurile care se petrec sunt PE drumul meu si nu IN drumul meu.

Care a fost cea mai uluitoare experienta din viata ta? Ce te face fericita?

Daca e sa aleg una singura atunci e calatoria pe Mount Kilimanjaro (5895 m). Asta a fost in septembrie 2017, dupa ce in martie ma operasem la genunchi. Precizez asta pentru ca din acel moment a devenit o dubla provocare pentru mine. Insa uluitoare a fost toata acea excursie – drumul, locurile pe unde am fost, ascensiunea si partea de safari.

E incredibil cum corpul poate sa te urmeze daca ai o minte suficient de ascutita, de dura. Uitandu-ma in urma, imi dau seama cat de putin stiam despre mine si despre corpul meu, despre ce inseamna cu adevarat o ascensiune mai dificila, acimatizarea…si poate ca n-am realizat pe moment, insa am invatat foarte multe din aceasta experienta si mi-a ramas imprimat pe vecie acel amalgam de emotii, sentimentul de a fi pe „acoperisul Africii” – tin minte ca imi era frig, imi inghetasera jumatate din partea anterioara a picioarelor in bocanci, imi era somn (datorita lipsei de oxigen, dar si a faptului ca s-a urcat incepand cu ora 12 noaptea), ma durea capul, abia respiram si urcam pole-pole, eram doar eu cu gandurile mele si ma simteam mica precum o furnicuta dintr-un sir lung de furnici care urcau pe varf in acea noapte, insa in momentul in care a inceput sa rasara soarele la orizont, mi-au trecut toate. Eram atat de fericita, uluita, emotionata la vederea peisajului care ne inconjura, a fost extraordinar!!

Insa in viata de zi cu zi lucrurile simple ma fac fericita – un apus frumos, o cafea buna bauta in tihna, o carte faina, insa cel mai fericita sunt atunci cand am sentimentul de libertate: cand ma conectez cu natura, cand fac ceva ce-mi place sau pentru mine, cand intalnesc oameni noi si rezonam, dar mai ales cand imi propun sa fac un salt din zona de confort si chiar reusesc sa o depasesc. E o victorie pentru mine si-mi da incredere ca pot sa sar si mai mult data viitoare, ca doar n-oi muri! : ))

De ce crezi tu ca oamenii nu fac tot ce le place pe lumea asta si nu isi urmeaza dorintele cele mai intime?

Uh!! Din multe motive. Le stiu, desigur, pentru ca si eu am trecut si inca mai trec prin unele dintre ele 😊 De teama de a nu esua, de a pierde bani sau oameni, de frica de a fi sinceri si deschisi (cu ei insisi si cu altii), din teama de a nu fi judecat de altii, datorita valorilor pe care altii si le-au pus asupra noastra si noi credem ca sunt ale noastre, datorita auto-criticii, din cauza perfectionismului lor sau a zonei de confort prea restranse.

What’s your secret power? Ce faci foarte bine si foarte usor, dar nu stiu multi despre asta?

My secret power cred ca e abilitatea de a observa si de vedea in spatele mastilor, de a vedea situatiile si oamenii in profunzimea lor. Reusesc sa vad frumosul si bucuria in lucrurile mici si prea putin pretuite de catre altii, dar si suferinta, dorinta si nevoile ascunse in locuri in care nu multi reusesc sa patrunda.

Care este mesajul tau catre lume? Ce ai scrie pe un banner, ce ai spune intr-un megafon, ce ai lasa in urma, care este singurul sfat pe care l-ai da celor care vor sa auda?

The only limit is the one you’ve setted in your mind!

Good things happen to those who dare!

Pe Ioana o poti urmari pe site-ul ei, Idei de Calatorii si pe Instagram.