Mia Lungu: “Lasa-ti mereu iubirea sa fie mai puternica decat frica!”

Pe Mia am cunscut-o anul acesta. A ajuns in viata mea ca o ploaie de vara, frumoasa, diafana, puternica, blanda, hotarata. Am asistat cu iubire si bucurie la transformarea ei. Si-a creat un business online si l-a lansat fix de ziua ei, pe 1 august. Este creator de cuvinte si flori. Este o femeie minunata, care nu cauta fericiri, iluzii si vindecari, ci traieste asa cum isi doreste ea, vazand magia din fiecare moment. Si pentru ca intotdeauna claritatea vine din actiune – te invit sa o descoperi pe Mia si atelierul ei superb, Moft.

Cine este Mia Lungu? Ce vise, dorinte, neimpliniri, bucurii, iubiri traieste?

Mia este o tipa care a iubit inca de mica povestile, mai presus de orice. Povestea din om, din meserie, din natura, din experientele de viata, din actiuni, din ganduri.

In meseria mea, intrebarea permanenta ar fi: “care-i stirea?”.

Astazi, as putea sa dau un titlu de stire sau un titlu de carte fiecaruia dintre oamenii mei dragi. Ca toti sunt povesti pentru mine. Si pisicii mele, Sol, cred ca i-as putea scrie povestea. Si-n flori este mereu o poveste. Si in calatorii, in concerte, in marea mea draga. Toate au titluri, toate au lirism, au un dram de magie si vreun supererou ascuns pe acolo. Probabil asta a fost mereu felul meu de a cauta naratiunea binele-invinge-raul.

Visul este sa gasesc dovada ca iubirea invinge orice obstacol, orice complicatii, orice rezistente sunt aruncate in drum.

Dorintele sunt mai toate legate de fericire, echilibru, sanatate, de a ma bucura de frumusete, in toate formele ei. Traiesc iubirea pentru frumos. Ca gasesc frumosul in oameni, in flori, in arta, in natura, iubesc sa pot sa ma bucur de asta.

Singura neimplinire pe care o traiesc acum este dorul de oamenii langa care nu pot fi, din diferite motive. Fie distanta, fie timing-ul, fie frica. Imi e tare dor de unii oameni. Asta-i singura tristete.

Povesteste-mi, te rog, mai multe despre flori, de ce un business de florist in Romania si care este experienta ta cu scrisul? Ce te atrage, ce te tine in joc, ce iti doresti? Ce le oferi cititorilor pe site?

Eu, in cel mai real mod posibil, nu am ales meseria de florist. Nu am ales acest business. M-a ales el pe mine. Stiu ca suna cliseistic, dar asa a fost. Aproape ca am simtit ca nu am incotro, pentru ca ar fi fost complet stupid sa ma opun unui lucru care imi aducea asa bucurie si ma relaxa. Dar n-am gandit-o ca pe o cariera sau o sursa de bani. A fost terapie, este si astazi. Si am privilegiul de a nu trai din asta, deci de a nu fi obligata sa fac compromisuri sau sa lucrez in anumiti parametri.

Ce am facut inca de foarte copila a fost sa scriu. Florile au venit mai tarziu, pe la 21 de ani, si-au insemnat ani multi de munca bruta, fizica, grea. Da, cu recompense mari, in primul rand emotionale, sufletesti, ca ma hraneam din asta, ma linistea. Cam asta face manufactura, lucrul cu mainile. Te tine in prezent, in acum, iti da un punct de focus foarte clar, fix, nu-ti lasa mintea sa zboare.

Cu scrisul sunt exact la polul opus. Imi zboara mintea de mi-e greu s-o mai opresc dupa ore in sir de scris. Cred ca cele doua au venit sa se tempereze una pe alta in viata mea.

Compun povesti si cu florile si cu literele. Imi face placere in egala masura. Recompense vin din ambele parti. Munca multa e in ambele job-uri.

Ce-mi doresc e ca oamenii sa inteleaga ca nu sunt obligati sa ramana fixati pe o singura pasiune, o singura placere, o singura sursa de venit. Ba chiar, “cercetatorii spun ca” este bine sa nu-ti pui ouale intr-un singur cos. Daca ai un hobby, ceva ce-ti lumineaza privirea cand povestesti despre asta, ceva ce te linisteste, te detensioneaza la final de zi, continua sa faci acel lucru. Poate nu vei deveni milionar… sau poate da? Fie oricum ar fi, important este sa iubesti. Sa iubesti ce faci, ce creezi, ce transmiti, ce lasi in jurul tau si in urma ta.

Pe site e o mica lupa indreptata catre povesti stranse de-a lungul anilor, oameni intalniti, experienta profesionala acumulata, informatii utile, toate expuse onest si la obiect, de un om cu o inima putere, care vrea sa ramana cat mai el insusi, cat mai autentic de imperfect posibil.

E spatiul meu de joaca pentru scris, asa cum atelierul MOFT este spatiul meu de joaca pentru flori si tot felul de ustensile.

Ce te deranjeaza cel mai mult la unii oameni? Ce simti ca ai putea face mai bine?

Ce ma deranjeaza cel mai mult la oameni este ce m-a deranjat, de-a lungul anilor, cel mai mult si la mine. Auto-sabotajul, laistatea, lipsa de autenticitate, frica de a fi TU, incercarea exagerata de a face pe plac oamenilor, minciuna, incapatanarea de a performa in roluri care crezi ca-ti vor aduce glorie si recunoastere, sacrificiul de sine, complexul salvatorului… pot sa continui :)))

Ce simt eu ca as putea sa fac mai bine, si incerc asta zilnic, este sa ies din credintele vechi care sunt nocive pentru mine, mostenite din familie, scoala sau societate. De genul: “ce va spune lumea?”, “capul plecat sabia nu-l taie”, “dar X de ce a facut mai bine decat tine?”, “vezi ca dupa ras vine plans”, “nu le poti avea pe toate in viata”, “daca vrei ceva trebuie sa faci sacrificii” si altele pe care cred ca toti le-am auzit…

Simt ca nu ma reprezinta si nu m-au reprezentat niciodata, dar le-am purtat ca pe o povara cu mine, multi multi ani, fiind incrustate cumva in ADN-ul meu emotional, format la varste cand nici nu aveam discernamant. La ele pot sa lucrez si asta mi-e angajamentul luat fata de mine.

Te-au ajutat in vreun fel programul meu de Mentorship?

Foarte mult. Am ajuns la programul asta cautand, aproape disperata, claritate.

Exista doua categorii de oameni in cautare de claritate, atunci cand incep un nou proiect: cei care nu au indei si cauta claritate ca sa faca loc pentru inspiratie, sa gaseasca o idee faina. Si oamenii care au foarte multe idei si cauta claritate ca sa faca un pic de ordine si disciplina in creier si inima. Eu aveam multe idei dar nu stiam ce sa aleg din ele.

M-a ajutat enorma ca am primit de la tine teme si am raspuns la niste intrebari pe care eu, mie, nu mi le pusesem niciodata. Desi cred ca fiecare ar fi trebuit sa primim pe undeva pe la 12-13 ani un set de intrebari despre ce ne face fericiti si ce activitati ne plac, ce inseamna self-value, cum ne evaluam noi pe noi, ce ne dorim, ce avem de daruit si ce-am vrea sa primim.

Si sper sa prind vremurile cand asta se va intampla. Macar altii vor avea un start mai devreme in viata decat mine, care aflu abia de la 30 incoace cine sunt si cine am fost dintotdeauna.

Care este cea mai mare frica a ta si cum o imbratisezi?

Ca nu merit sa fiu iubita.

Nu pot sa zic ca am ajuns sa o imbratisez complet sau sa fac pace cu ea. Inca mai sunt momente cand ma copleseste. Dar pot sa zic ce m-a ajutat mult sa constientizez ca frica asta este doar o parte din mine, nu este EU: terapia, cititul, muzica, Abraham Hicks, scrisul, florile, calatoriile, discutii cu straini, miscarea (in sensul de exercitii fizice sau curatenie prin casa.

Ce mi se pare important si fascinant este ca, pana acum vreun an, eu nu am stiut ca ASTA era cea mai mare frica a mea. Desi am avut-o de copila. Si tin mult sa subliniez asta, pentru ca mai important decat sa spunem ce frici avem este sa facem munca de constientizare a lor. Daca nu, nici nu le vom sti, nici nu le vom drege, nici nu le vom impaca sau accepta.

Ca sa stii ce vrei trebuie sa stii intai cine esti. Altfel vei fugari mereu himere, crezand ca ce-ti doreai era iluzia X sau iluzia Y. Dar de fiecare data cand vei ajunge acolo, vei descoperi ca golul ala din tine tot nu a disparut. Am ajuns sa stiu si sa scriu asta, pentru ca am fost posesoare de gol interior zeci de ani.

Care a fost cea mai uluitoare experienta din viata ta? Ce te face fericita?

Nu am o experienta care sa le intreaca pe toate celelalte. Dar sunt cateva care-mi vor ramane pe retina si provoaca piele de gaina in sistem pentru totdeauna.

Ziua nuntii mele, practic cea mai tare petrecere la care am fost vreodata.

Primul zbor cu parapanta.

Momentul in care am vazut oceanul pentru prima data, la Cabo da Roca in Portugalia.

Traditia mea si a prietenelor mele de a schimba cadouri in fiecare an, de Mos Nicolae, in atelier la Moft, cu colinde, cozonac si ceai cu ghimbir

Momentul cand am lasat totul si am plecat in Palma de Mallorca sa decorez nunti acolo, fara sa stiu absolut nimic si pe absolut nimeni acolo.

Ziua mea de anul acesta, petrecuta pe plaja, intr-o stare de fericire deplina, pace, iubire, liniste, aliniere cu mine.

Un moment de la concertul Coldplay la care am fost recent, cand toata lumea a pus deoparte telefonul si a dansat pe A sky full of stars, intr-o mare de luminite colorate.

De ce crezi tu ca oamenii nu fac tot ce le place pe lumea asta si nu isi urmeaza dorintele cele mai intime?

Exista un singur raspuns. Mi s-a aplicat si mie de multe ori, de-asta il cunosc: frica. Atat. Venim pe lume cu doua stari native: iubirea si frica. Iubirea mereu iti spune “totul este posibil”, “vei reusi”, “cred in tine”, “te sustin”, in timp ce frica mereu iti sopteste “n-o sa mearga”, “tintesti prea sus”, “nu poti”, “vei fi respins/a”, “vei muri de foame” etc.

Cand frica e mai mare decat iubirea pentru ceva sau cineva, renuntam la visul nostru.

What’s your secret power? Ce faci foarte bine si foarte usor, dar nu stiu multi despre asta?

E ceva ce am aflat acum foarte putin timp. Superputerea mea e sa iubesc. Si sa o fac intr-un mod in care obiectul iubirii mele sa simta exact cat de mult cred in tot ce este, in tot ce poate, sa se vada prin ochii mei, sa-si vada frumusetea. Cand iubesc, vorbesc despre asta intr-un fel care ii face si pe ceilalti sa iubeasca sau macar sa fie deschisi spre a fi si ei atat de paisonati de ceva.

Care este mesajul tau catre lume? Ce ai scrie pe un banner, ce ai spune intr-un megafon, ce ai lasa in urma, care este singurul sfat pe care l-ai da celor care vor sa auda? Ce ai scrie pe o felicitare Moft?

Este ce i-am scris zilele trecute unui om foarte drag mie:

Lasa-ti mereu iubirea sa fie mai puternica decat frica!

Pe Mia o gasiti pe site-ul ei – Moft, by Mia Lungu sau pe Instagram.