Ioana Dordea, avocatul care scrie. “Încrederea și credința sunt cele mai importante”.

Ioana Dordea îmi este studentă, prietenă și bucurie. Când mă gândesc la oamenii cu care visez să lucrez, ea este mereu acolo, ca o icoană. De ce? Pentru că este o femeie foarte deșteaptă și foarte puternică. Este ancorată în realitate, cu picioarele pe pământ, învață TOT TIMPUL și își depășește limitele – și, în același timp – este visătoare, creativă, scrie divin, este o femeie sensibilă și frumoasă, cu un suflet mare. Este generoasă și nu se sfiește să o arate. Își urmează întotdeauna sufletul, este vulnerabilă, strălucitoare și vie. Și zău ca nu știu cine a învățat mai mult de la cine 🙂

Iată povestea Ioanei.

Cine este Ioana Dordea? Ce vise, dorințe, neîmpliniri, bucurii, iubiri trăiește?

Ahh, întrebarea asta! Îmi dă şi mi-a dat multe bătăi de cap. Aş vrea să mă întreb mai des şi să fiu sinceră tot mai des când îmi dau răspunsul. Aşa, pe de-a întregul. De când i-am citit cartea Show your work a lui Austin Kleon m-a ajutat mult să sumarizez răspunsul într-un mod oarecum simpatic şi simplu. Şi aş spune cam aşa: sunt un avocat care scrie. Nu ştiu mâine ce şi cum va fi, dar azi asta sunt. Şi a fost nevoie de multă vreme să o pot recunoaşte aşa, uşor şi asumat.

Servesc şi ajut oamenii prin tot ceea fac. Asta mă-mplineşte, asta mă bucură. Iar Ioana se bucură de tot şi din nimic. Îşi trăieşte bucuriile şi tristeţile la paroxism. Cântă, dansează, râde mult şi zgomotos, plânge greu dar mai şi plânge, e tristă deseori, scrie, pluteşte. Toate astea într-un omuleţ de 1.60m.

Vise neîmplinite?! Încă mi-e teamă să mă gândesc la cât de lungă e lista. Uite, încă nu am dansat samba la Carnavalul de la Rio de ziua mea de naştere. A rămas acolo de când eram mică şi uite că nu l-am împlinit.

Sunt un om care caută mereu să fie mai bun, să servească în cel mai bun mod şi care continuă să se descopere în fiecare zi.

Dacă ar fi să te întâlnești cu o singură persoană celebră din lumea asta, pe cine ai alege și de ce?

Mi-aş dori să-l întâlnesc pe unicul şi inegalabilul Anthony Hopkins. Mi se pare o personalitate fascinantă, dincolo de actorul care nu are termen de comparaţie. Mă atrage că este un om complex. L-aş întreba cum reuşeşte să-şi păstreze entuziasmul pentru viaţă şi la 83 de ani. Dincolo de actorie este şi compozitor şi pictor. Îmi place cum îşi exprimă creativitatea cu uşurinţă în mai multe domenii. Este o lecţie de viaţă pentru noi toţi.

Ce te deranjează cel mai mult la unii oameni? Ce simți că ai putea face mai bine?

Printre multele lucruri care mă supără la oameni totuşi cel mai tare mă deranjează faptul că nu luptă să îşi împlinească visurile. Că se zbat în neputinţe, se complac în confort şi uită ce îşi doresc cu adevărat să împlinească. Că lasă timpul să treacă şi spun adesea: mai este timp, nu e momentul potrivit, nu acum, poate mai târziu. Mai grav mi se pare că renunţă la visurile lor pentru bunăstarea altora: fie că e vorba de familie, carieră, întotdeauna este ceva sau cineva pe care îl lasă să se interpună între ei şi vis. Iar din renunţările astea apare frustrarea, furia, invidia.

Recunosc că mult timp am simţit o enervare teribilă când vedeam asta la oamenii din jurul meu. Eram reactivă şi poate chiar agresivă, îmi venea să-i scutur când vedeam renunţarea la ceea ce-şi doresc pentru tot felul de motive externe. Acum după mult lucru cu mine am înţeles că nu am voie nici să-i scutur, cu atât mai puţin să mă supăr. Nu am voie să-i trezesc pentru că drumul nostru al fiecăruia are propriul parcurs, iar evoluţia e diferită. Singurul lucru pe care pot să-l fac este ca prin munca mea de pe site să îi încurajez să-şi urmeze visurile şi creativitatea, să nu le fie teamă să se exprime creativ, să îi ghidez prin propria mea experienţă pentru a le fi mai uşor.

Care este experiența ta cu scrisul? Ce te atrage, ce te ține în joc, ce îți dorești? Ce le oferi cititorilor pe site?

Experienţa mea cu scrisul am detaliat-o în pagina de About de pe site. Este o povestioară uşor amunzată despre începuturile mele într-ale scrisului şi îşi are originea în copilărie. Doar din 2017 am început să scriu constant, la început aşa ca într-un jurnal ca să mă cunosc pe mine şi a evoluat în articole care se regăsesc acum pe site. Acuma că mi-am descoperit scrisul ca dar, simt că e de datoria mea să-l dau mai departe lumii. Tare greu am înţeles treaba asta cu oferirea darului tău lumii. Recunosc, mai am momente când mă lupt cu ea.

Vreo 3 ani am scris doar pentru ochii meu. În 2020 am lansat prima oară blogul, pentru ca în 2021 să refac site-ul şi să-l relansez. Încetul cu încetul am început să public şi articole cu tentă mai personală şi pe care mult timp mi-a fost teamă să le arăt cititorilor.

Prin tot ce fac pe site încerc să le uşurez calea cititorilor mei spre a face primii paşi timizi spre împlinirea visurilor lor. Că dacă la mine a fost o întreagă luptă, de ce lor să nu le fie mai uşor?

Pe blog se regăsesc articole din sfera evoluţiei personale şi spirituale conştiente, tool-urile pe care eu le-am urmat şi le urmez spre împlinirea visurilor mele, experienţele pe care eu le-am trăit şi le împărtăşesc spre a le fi de folos în a păşi în acţiune pe calea visurilor lor, ce descopăr nou care să mă ajute să trăiesc viaţa pe care mi-o doresc, frânturi din viaţa mea de zi cu zi. Nu puteau lipsi cărţile care m-au ajutat, dar şi experienţe din călătorii.
Îi invit să-şi îmbrăţişeze creativitatea, să o dea mai departe, să trăiască viaţa visurilor lor.

Te-au ajutat în vreun fel Școala de Digital Nomads și programul meu de Mentorship?

Când m-am înscris la Şcoala de Digital Nomads am cerut claritate şi asta am şi primit. Dar mai mult decât atât am primit structură, mi s-a răspuns la întrebări care mă chinuiau de mult, am înţeles cum se poate construi un business din pasiunea ta, dar şi că fără acţiune din partea ta nu se întâmplă nimic.

Cel mai mare câştig rămâne pentru mine întâlnirea cu profesorul şi omul Ioana Budeanu. Ioana nu este un profesor oarecare, îţi este mentor. Parcă se identifică întru totul cu ceea ce faci tu, e acolo, prezentă tot timpul. Te ceartă când o meriţi, te laudă atunci când trebuie şi simte să o facă, te trece prin toate stările şi cel mai mult îmi place că te ghidează oferindu-ţi direcţii exacte şi complete spre ceea ce-ţi doreşti tu să faci.

Mă bucur tare că am ales programul de Mentorship, şi… tot mai sper că o voi întâlni curând şi personal.

Care este cea mai mare frică a ta și cum o îmbrățișezi?

Cea mai mare frică a mea: că o să mă duc sus la Doamne, Doamne (cum îmi place mie să-L numesc) şi că o să mă întrebe dacă mi-am trăit viaţa visurilor mele şi dacă mi-am împlinit visurile, iar eu, ruşinată, o să pun capul în pământ şi o să spun NU. Cred că tot ce fac, fac prin prisma acestei temeri. Sau mai bine zis, când mi-e teamă să fac ceva mă gândesc cum voi pleca capul şi imediat îmi revin. Cumva teama asta mă repune constant pe cale.

Cum o îmbrăţişez? Simplu. Fac ce mi-e frică să fac. Nu mi-e întotdeauna uşor. Amân lucrurile, mi-e teamă, intru în anxietate de cele mai multe ori. Dar până la urmă tot intru în acţiune spre a-mi împlini dorinţele. Îmi place să cred că nu doar bifez visurile, le trăiesc.

Care a fost cea mai uluitoare experiență din viața ta?

Mi-aş dori la întrebarea asta să pot răspunde că am făcut ceva inedit, cu multă adrenalină şi altele. Însă nu e deloc aşa. Cel puţin până acum. Mă plimbam pe străzile din Santorini şi am intrat cu iubitul meu într-o cafenea. Ne-am aşezat la o masă, iar peisajul era unul deosebit, vedeam ambele colţuri ale insulei. Din nicio altă cafenea nu am avut priveliştea asta. Nu ştiu dacă a fost locul, peisajul, muzica de pian, dar am trăit toate emoţiile cu putinţă. Bucurie, extaz, tristeţe, melancolie, lacrimi pentru mine. M-am întrebat ulterior cum un loc poate să-ţi producă atâtea emoţii în atât de scurt timp. Uite că se poate. Ne-am promis cândva că ne vom reîntoarce acolo şi vom căuta acea cafenea.

De ce crezi tu că oamenii nu fac tot ce le place pe lumea asta și nu își urmează dorințele cele mai intime?

Când m-ai întrebat ce mă deranjează mai mult la oameni, ţi-am răspuns că mă supără că nu luptă să-şi împlinească visurile. Motivul principal este că toţi, dar absolut toţi ne luptăm cu teama că nu suntem destul. Acel I am not enough pe care îl tot auzim obsesiv pe la mentorii din afară. Că nu suntem fie suficient de deştepţi, de pregătiţi, de tehnici, mulţi de de şi dacă. Mai apoi mai intervine renunţarea pentru bunăstarea altora şi în defavoarea ta. Fie că e vorba de familie, soţ, copii, carieră, întotdeauna există cineva sau ceva care se interpune între tine şi vis.

What’s your secret power? Ce faci foarte bine și foarte ușor, dar nu știu mulți despre asta?

M-am gândit ceva la întrebarea asta. Cred că pot să ascult. Pot să ascult atunci când cineva are nevoie doar să fie ascultat fără a interveni cu sfaturi sau critici.

Ioana dragă, care este mesajul tău către lume? Ce ai scrie pe un banner, ce ai spune într-un megafon, ce ai lăsa în urmă, care este singurul sfat pe care l-ai da celor care vor să audă?

Aş striga la un megafon cât pot eu de tare: Să aibă Încredere. Încredere în ei înşişi, în viaţă, în Univers, în Dumnezeu, în visurile lor. Până la urmă să creadă în ce vor ei numai să creadă în ceva.

Mulțumim, Ioana!

Pe Ioana Dordea o puteți urmări pe site-ul ei: IoanaDordea.com.