“Cine te crezi tu sa faci asa ceva?”

In fiecare an, inainte de venirea toamnei, ma pregatesc de re-lansarea scolii mele de Digital Nomads. Si tot in fiecare an, refac, adaug, imbunatatesc, schimb programe si preturi si lucrez foarte mult cu mine, cu energia pe care o pun in lume. Practic, integrez tot ce am invatat in ultimul an. Exact de chestiile astea ma ocupam zilele trecute, cand m-a strans in spate o emotie ciudatica. “Cine te crezi tu sa faci asta?”

Zic ciudata pentru ca de multi ani nu m-am mai izbit de sindromul impostorului si am fost oarecum uimita. Pentru ca nu a aparut la o intensitate normala – la nivel de intrebare / gand – care vine si pleaca. Ci m-a lovit din plin.

Reactia mea? Am inchis sandramaua si m-am focusat pe mine. De unde naiba a aparut asta? De ce? aaaaaaa. Dupa ZILE de framantari, am tras niste concluzii. Maybe it helps.

Impostor syndrome este o chestie absolut normala pentru foarte multi oameni – mai ales femei care creeaza, care sunt vulnerabile si independente. Indiferent de nivelul la care te afli, undeva in tine, inca mai exista o fetita speriata ca – va fi certata/ respinsa, va ramane singura, nu va fi iubita, i se vor lua jucariile, sau se va uita cineva urat la ea, ca se va face de ras.

Fie ca abia lansezi un business sau ai deja un business de milioane, fie ca scrii un articol, faci o campanie sau arunci o poza pe Insta, daca ai cea mai mica umbra de indoiala in tine – credinta asta ca nu esti “good enough” o sa rasara ca o floricica. It’s ok.

Frica de expunere si de critici n-o sa dispara niciodata, decat – evident – daca alegi sa traiesti in varful muntelui si sa n-ai de-a face cu oamenii. Imi inchipui ca nu esti chiar acolo. Mai mult, criticii astia or sa apara ORICE ai face sau nu ai face.

Daca te uiti toata ziua pe Netflix, se gaseste cineva sa-ti spuna ca “n-ai pic de vointa, si vezi-ti de viata ta, si esti lenes, si delasator, si renunta naibii la televizor ca-ti strica viata”.

Daca muncesti mult si apasat, vin guru si-ti spun “ca o faci degeaba, nu asa se procedeaza, tre’ sa ai grija de tine.”

Daca ai rezultate superbe, o sa vina altii si-o sa-ti spuna ca “esti prea tanar, prea gras, prea scump, prea ieftin, prea bun, prea prost, eventual iti spun public ce ar trebui sa faci sa fii ok”.

Din fericire, eu n-am avut parte de multe exemple din astea, insa mereu s-au ivit de pe undeva cand faceam schimbari in viata mea. Cum a venit o tipa si mi-a spus sa nu mai scriu cuvinte/ expresii in engleza (in textele mele FOR FREE, la care lucrez ore in sir), pt ca ei ii este lene sa traduca. well. am ras.

Am prietene care trec prin tot felul de situatii. O tipa super sportiva si sanatoasa s-a imbolnavit subit cand afacerea ei a atins primul milion. Imi povestea ca statea pe salteaua de yoga si isi spunea “ah, acum o sa se prinda toata lumea ca sunt fake”. Inca o tipa absolut senzationala – amana sa-si deschida propriul business, ca nu cumva sa fie judecata ca face ceva “fara importanta”, cum ar fi… sa scrie. Again, ne loveste pe toti, it’s ok.

Un coach multi-milionar din Australia cu care am lucrat mi-a povestit ca a asteptat 7 (SAPTE) ani ca sa-si lanseze programul de coaching, pt ca nu considera ca era suficient de batran sa faca asa ceva, si ca sta intr-un apartament prea mic, si ca are o masina prea veche.

Nici shamingul din media (cu intentie sau fara) nu ajuta. Chiar zilele trecute ascultam un webinar cu o tipa minunata care vorbea despre propriul business si spunea ca ea nu face bani din “idei”, ca altii.

Sau cu aia de isi fac reclama prin faptul ca “ei fac X, nu Y ca altii”. Sau ca programul lor nu e scam/ prost/ simplist ca altele. Sau ca partidul lui nu e prost ca opozitia. Intelegeti voi!

Toate astea NU SPUN NIMIC DESPRE TINE, ca si creator. Toate astea sunt credintele celor care le debiteaza. Low self-worth deghizata in aroganta/ epatare/ asa-zis curaj. Si este super ok, nu le dam peste mana, ca si asta este un abuz. Vor auzi cand vor fi pregatiti sa auda. Este drumul lor, complet diferit de al tau.

Anyway, n-am auzit ever pe cineva care creeaza, care are un business misto, care se simte bine si implinit – sa dea in altcineva, orice ar face. Si nici sa incerce sa salveze lumea.

Lumea, oamenii NU vor sa fie salvati. Tot ce vrem este sa fim auziti, apreciati, iubiti. Sau daca nu se poate, este in regula – cateodata tacerea inseamna kindness si respect.

NU tot feedback-ul negativ este rau. Nu toate criticile sunt menite sa te faca sa te simti prost sau not enough sau incomplet.

Exista critici care te ajuta enorm. Sa cresti, sa vezi unde mai ai de lucru la tine, sa iti imbunatatesti produsul, sa schimbi ceva ce nu-ti mai este de folos.

Cum recunosti un feedback negativ folositor de unul bun de aruncat?

Doua cai:

• uita-te la mesager. este o peroana kind, care stie ce spune, care a trecut prin situatii asemanatoare, pe care o respecti – atunci asculta. Daca vine mesajul din neant, nu cunosti, e mai mult o jignire decat o critica – atunci delete & move on.
• dupa cum te face sa te simti. indiferent de la cine vine “critica” – fii atent la mesajul din corpul tau. Daca te blochezi/ inchizi/ crispezi – exista o credinta veche acolo de “unworthiness”. Poate este timpul sa o imbratisezi si sa faci pace cu ea.

NU pierde prea mult timp cu chestiile astea. Cu scuza ca “lucrezi la tine” – te adancesti in trecut, in plangeri, in victim mentality, in furie si durere. Tot ce ai de facut este sa observi, sa iti redresezi pozitia si sa mergi mai departe cu ce intentionai sa faci.

Mentine mereu focusul pe ce-ti doresti si pe cum vrei sa te simti.

Lucrurile tind sa se schimbe de la sine si inca foarte repede.

Fa pace cu criticile. Nu spun nimic despre tine ca om. Da, poate iti critica munca, arta, preturile, atitudinea, imbracamintea, corpul etc – insa NU SPUN NIMIC DESPRE TINE CA OM. despre valoarea ta, despre ce poti tu, despre cine esti tu.

Cum faci asta? NU te mai atasa de ce creezi si scoti in lume. Cartea aia nu este copilul tau. Produsele create nu sunt cerul si pamantul. Afacerea aia nu este “singura care te tine in viata”.

Toate au fost idei, le-ai primit. Ai lucrat la ele, le-ai terminat, le-ai pus in lume, gata. let it go. it’s done!!

Cu cat te atasezi mai mult de un mod de a fi/ crea, de ce ai, de lucruri, de clienti, de oameni, de un singur mod in care vin banii – etc – cu atat doare mai tare cand vine cineva si spune ca “nu asa se face”.

Poate ca sunt cam dura, insa TU esti mult, mult mai mult decat iti imaginezi, ai o putere imensa, o infinitate de idei care te asteapta, abundenta este in tine, in tot ce stii, esti, traiesti. Cu cat te joci mai mult, cu cat incerci mai multe idei (si da, dai gres des si misto), cu atat esti mai liber, mai fericit, mai bogat, mai implinit, mai satisfacut si mai mandru de tine.

Share the shame.

Cand primesti feedback naspa, vorbeste/ scrie despre asta, nu depozita emotiile alea in corp. Sigur ai o prietena sau o gasca sau pe cineva pe internet sau pe mama – mergi si spune ce simti. Plangi, daca trebuie. And move on! Toata chestia asta n-ar trebui sa dureze mai mult de o zi.

Sau, ca mine, scrie despre asta. NU este nicio rusine sa scrii despre rusine, despre neputinta, despre durere, despre cum ai trecut prin asta. Se simte al nabii de bine.

Fa-ti un fisier, un word sau un caiet, in care sa scrii toate complimentele, feedback-urile pozitive, laudele, aplauzele din viata ta, momentele in care ai stralucit, cand ai fost mandru(a) de tine. Sunt convinsa ca ti le amintesti perfect. Cand ai nevoie de un confidence boost, deschide caietul si citeste-le cu voce tare, cu intonatie. Inclusiv la un job pe care l-am avut acum un milion de ani, imi tineam pe masa hartia printata cu toate comentariile de la cititori. Nope, you’re not crazy.

Stiu cum se simte frica aia cea mai mare. Unii dintre noi nici macar nu recunoastem care este. Insa cand ceva ne ameninta “supravietuirea” (cum ar fi un email de la banca, sau de la un cititor nemultumit ca scrii in engleza, sau de la unu’ de vrea banii inapoi ca nu are timp sa faca temele) – frica aia cea mai mare este zgandarita.

Poti tu sa dai vina pe oameni, pe situatie, pe tine, pe parinti, pe Univers – de fapt, mintea se refugiaza in blame & resentment, ca sa nu dea vina pe tine ca te-ai pus intr-o situatie atat de riscanta incat moartea este aproape.

NU GLUMESC. exact asa functioneaza.

Si nu este neaparat o frica de moarte. La mine, de exemplu, este frica de respingere, de neiubire, de singuratate, de uitare. Vine din multe generatii de oameni care au suferit cu adevarat. La mine doar s-a cizelat si frica asta, acu’ seamana cu “ah, cine sunt eu sa fac asa ceva?”.

Cand apare un critic sau un mesaj care doare, intreaba-te ce se poate intampla cel mai rau. Si mergi pe firul fricii, vezi ce-ti spune. S-ar putea sa fii surprins.

Foloseste cu incredere mantre si afirmatii.

Asa cum am mai povestit, mie mi s-a schimbat viata cam in 3 luni dupa ce am scris pe oglinda din baie “I am enough”.

Incearca sa repeti afirmatii sau sa te rogi. Scrie-le pe geam, pe desktop, pe agenda. Fa-le cat mai personale sau ramai pe clasice. Ajuta enorm.

Incearca ceva de genul: “I can do this”. I am worthy of love. I deserve to be rich. I am good enough. I am amazing. My work is amazing.

Numa’ afirmatiile nu ajuta. Sorry.

• follow your greatest enthusiasm & curiosity, no matter what. Indiferent cine ce spune, fa ce-ti place, ce se simte bine, ce iti aduce bucurie.
• actioneaza!! Fa-ti munca sa fie amazing. Focuseaza-te pe clienti, pe cititori, pe ce oferi lumii. N-o sa vina nimeni s-o faca in locul tau.
• cand doare ceva, ridica-te de pe cui. Durerea este doar un semn ca – iti doresti ceva fff mult si ai o credinta care spune ca nu poti avea acel lucru din anumite motive. Pastreaza dorinta, schimba credinta.

Nu doresc nimanui sa treaca prin impostor syndrome, insa este posibil sa te fi intalnit cu el si nici sa nu-ti fi dat seama. Uneori este ca un deranj la stomac si dai totul afara cu usurinta (scuze pentru vizualizare:)). Alteori este ca o neputinta sau o furie imensa. Let it all go!!

You deserve the best.

Te rog, asculta-ti inima. Urmeaza-ti visul ala, oricat de nebunesc pare. Invata, actioneaza, fii prezent in viata ta. Daca dai gres, te ridici si urmezi alta idee. Daca reusesti, la fel, mergi mai departe dupa alte visuri. Despre asta e viata. Fii bun si bland cu tine, ca nimeni n-are datoria sa fie asa.

Toate piedicile care apar pe parcurs – iti garantez ca vei trece peste ele.

Ridica-te acum. Mergi inainte.

Multumesc!

Huge love & hugs,