Știi momentele alea când întâlnești oameni și descoperi locuri care stârnesc în tine atât de multă bucurie și magie, încât – pur si simplu – nu poți vorbi despre ele? Ceva în tine vrea să țină totul “secret”, să fie doar al tău, să te bucuri ca un copil și să lași restul lumii afară. Ăsta a fost sentimentul încă de la primul email schimbat cu Eugen, acum doi ani. Habar n-aveam că vom învăța împreună și că – mâine, DA, mâine – ne vom cunoaște face to face. Pentru că trecutul și viitorul se amestecă ciudat și totul se întâmplă în divine timing. Cred cu tărie în asta, exact așa cum cred în Eugen. Este un om senzațional, scrie dincolo de orice imaginație (însă el e director de fotografie, ca să vezi!), are un umor fin și pătrunzător, dar – mai ales – este autentic. Este omul pe care îl vrei în preajma ta, pentru că te face să vezi tot ce-i mai bun în tine și în lume. Iată povestea lui…
Eugen, cine ești tu și ce faci?
Sunt un tip creativ care nu se împacă deloc cu rutina. Caut mai mereu ceva nou care să-mi mențină sclipirea entuziasmului în ochi. Sunt nebun după fotografie, pasionat de video, călător fără astâmpăr, blogger de călătorii, devorator de filme și documentare, cititor avid, grafician… și câteodată un leneș fără pereche!
Ce fac? În viața profesională sunt director de imagine la TVR și călătoresc destul de mult cu munca. În timpul liber călătoresc şi mai mult, fotografiez lumea după sufletul meu și povestesc pe “Eugenisme” despre experiențele mele.
Când ți-ai dat seama că vrei mai mult de la viață și că adori să călătorești? (Ah, știu că am citit o poveste superbă la tine despre cum voiai să te faci șofer de camion?!)
Aaa, n-am avut nici pe departe vreun moment de revelație în legătură cu călătoriile. Eu și dorul de ducă suntem frați gemeni, nedespărțiți din fragedă pruncie.
Aveam vreo trei ani când părinții mei au mobilizat tot cartierul şi-au alertat poliția când am plecat de nebun cu tricicleta la câteva străzi depărtare de casă.
Când m-am făcut mai măricel, am plecat de multe ori pe jos din oraș către satul bunicilor, vreo 7 kilometri pe coclauri.
Prin generală am urcat tot pe jos, de unul singur, din Brașov până în Poiană iar prin liceu am făcut de mai multe ori cu bicicleta cei 45 de kilometri dintre Roman și Bacău.
Iar pe atunci într-adevăr îmi doream să devin șofer de TIR pentru că nu vedeam vreo altă meserie care să mă plimbe atât cât îmi doream. 🙂
Ce pași ai făcut în sensul ăsta?
Cum am povestit mai sus, pașii au fost foarte mulți, iar pedalele la fel de multe!
Lăsând gluma la o parte, când am realizat că sunt posesorul unei creativități care n-are cum să se manifeste în condusul TIR-urilor, m-am reorientat spre “Imagine de film și televiziune” de la UNATC. Așa am rezolvat partea creativă.
În anul trei de facultate m-am angajat în televiziune la “Imagine teren” și așa am rezolvat și partea cu călătoriile. Câteodată eram plecat atât de mult prin deplasări cu serviciul, încât în concediu preferam să stau acasă.
Dar în ultimii ani am realizat că locurile care mă așteaptă să le explorez în lumea asta sunt prea multe ca să le vizitez doar cu munca. Așa că în istoria recentă am am ivestit zilele libere și cele de concediu în diverse plecări pe banii mei sau în colaborări cu blogul.
Anul ăsta, de exemplu, am ajuns în China, Grecia, Spania, Norvegia, Cehia, Bulgaria, Ucraina. În țară m-am dat cu caiacul pe Olt, pe Dunăre, în Deltă și pe Marea Neagră. Tot anul ăsta am zburat pentru prima dată cu un avion ultrauşor și mi-a plăcut incredibil de tare. Mai mult decât atât, am decolat și pilotat nițel unul, chiar săptămâna trecută.
Viața e frumoasă, nu-i așa?
Te-a ajutat în vreun fel programul meu de travel?
Ooo, da! Blogul meu are domeniu propriu și arată cum e acum datorită programului tău, Ioana. Tot de la tine am învățat să mă gândesc la cititori și să structurez ceea ce scriu pentru o lectură mai ușoară.
Îmbunătățirile sunt evidente când blogul vechi și blogul nou sunt puse unul lângă altul. Cine dorește chiar poate să facă comparația: eugendemeterca.wordpress.com și eugendemeterca.com.
Ești director de imagine la TVR, ești un călător foarte activ și scrii demențial. Ai visat vreodată că asta vei face?
În primul rând mă bucur tare că-ți place stilul meu de scris! Și da, recunosc: am visat de mic să călătoresc mult!
Doar că în copilărie sau adolescență nu mi-a trecut vreodată prin cap că o voi face în calitare de director de imagine sau de travel blogger.
Pentru că am avut o profesoară de română în liceu care m-a obligat să tocesc ca papagalul comentarii nesfârșite, am ajuns să urăsc româna și scrisul. Și asta s-a-ntâmplat în condițiile în care îmi placea enorm să citesc. Așa că după bac mi-am promis că n-o să mai pun de bună voie și nesilit de nimeni mâna pe pix decât ca să semnez negocierile salariale.
Până la urmă n-a fost așa, din fericire! 🙂
Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o legată de site-ul tău?
“Superb articolul și fotografiile, parcă am fost acolo cu voi!”
Comentariul Lucianei pe pagina de Facebook a blogului la “5 zile cu caiacul prin Deltă și pe Mare”
“M-ați convins! Anul viitor o să încerc și eu!”
Comentariul Ligiei pe pagina de Facebook a blogului la o fotografie a articolului “Santorini- spectacolul Cicladelor”
“… De când postezi fotografii cu Santorini, m-ai determinat să caut escapade pe acele meleaguri…”
Comentariul Iuliei pe pagina de Facebook a blogului la o fotografie a articolului “Santorini-spectacolul Cicladelor”
Asta-i satisfacția, Ioana, când primesc asemenea aprecieri la articole și fotografii.
A, stai că mai e una: oamenii minunați de la AdventureTime, DanubeEscapes, WildRomania, GreenAdventure, Caspari Mediaş, BrewsBrothers, pe care i-am cunoscut datorită colaborărilor cu blogul.
Și… încă una: datorită unei colaborări cu blogul, acum doi ani m-am îndrăgostit de caiac. Iar de atunci și până acum am padelat câteva sute de kilometri pe lacuri, râuri, pe Dunăre sau pe Mare.
Și ar mai fi dar mă opresc! Mda, se pare că nu-s prea bun când e vorba să fac un podium pentru “cea mai mare satisfacție”.
Cum vezi tu “ocupația” de digital nomad?
Biții și netul au revoluționat modul de viață al multora dintre noi. Practic au creat o cale către libertate care vine mănușă celor cu dor de ducă.
Tot mai multe activități profesionale pot fi făcute de pe un laptop, iar internetul a creat o modalitate de conectare care nu mai presupune prezența fizică la biroul firmelor.
Dacă-ți alegi una dintre aceste activități, poți “merge” la muncă în orice loc din lume cu acces la internet. Te-ai plictisit de-o plajă, de-o țară sau de vreo relație? Țuşti în avion și-n câteva zeci de minute sau cateva ore poți să îți faci sarcinile de serviciu privind creste de munți din altă țară.
În epoca de aur a călătoriilor, cu biletele de avion la prețuri bune și foarte bune, aproape orice destinație de pe glob e doar la un click distanță.
Ce te vezi făcând long term? Vise secrete?
Pe termen lung mă văd… călătorind și mai mult! Surpriză maximă, așa-i?
Îmi doresc tare să pun în fața aparatelor mele de fotografiat locuri îndepărtate și exotice și să povestesc despre ele pe blog.
A, și-mi doresc locurile mai puțin umblate și nu atât de cunoscute. Pe toate! Desigur că ideal ar fi să ajung în aceste locuri printr-o colaborare “cu aromă de aventură” legată de vreuna dintre activitățile pe care le iubesc: caiac/ambarcațiuni, bicicletă, zbor, 4×4, scufundări.
Așadar, aștept propuneri! 🙂
Ce sfat ai pentru cei care vor mai mult de la viață, care vor să devină digital nomads, să călătorească făcând ce le place?
Sfatul meu e să aibă încredere în forțele proprii. Dacă pot visa ceva, cu siguranță pot transforma acel vis în realitate. Bine, e adevărat că nu e suficient doar să visezi. E musai să și acționezi ca să-ți îndeplinești visul.
Partea frumoasă e că n-ai nevoie să faci o gaură-n cer de la început. E suficient să faci pași mici dar constanți.
Visezi să fii blogger de travel? Ia-o cu o călătorie o dată, cu un articol o dată, cu o fotografie o dată. Fă asta în fiecare săptămână iar după un an o să fii surprins de ce-ai reușit să faci. Și fă-o cu pasiune. Altfel n-o să te țină pe termen lung. Iar dacă ăsta-i visul tău, nu renunța niciodată!
Marele nostru Hagi spunea odată: “Ai, n-ai minge, tragi la poartă!”
Așa trebuie să faci și tu: “Ai, n-ai chef, scrie! Fotografiază! Trage la poarta visului”
Unde te găsim acum?
Exact acum mă găsiți în pat. Dar cum patul nu-i așa de interesant, puteți încerca pe blog și pe pagina lui de Facebook, pe contul personal de Facebook, pe Instagram și pe YouTube.
Learn how to get anything you want
Become a MagicBox member – with FREE access to exclusive insights, private Q+As, and inspiring stories, delivered with love to your inbox. (Unsub anytime in a click.)