Undeva prin iulie-august 2009, m-am mutat in Tenerife. De ce? Habar n-am. Nu mai retin. A fost ceva instinctiv, am gasit parca un dvd cu imagini de pe insula si asta a fost. De atunci am tot umblat.
Sunt un calator atipic, merg mai mult dupa anumite emotii decat dupa locuri de pe liste cu “top 10 best places”. Ah, si mereu ma intorc, daca ceva a ramas neterminat sau daca ma chinuie dorurile. Nu-mi refuz o destinatie cunoscuta, chiar daca mai sunt muuulte alte locuri de explorat, pentru ca abia asa vad cum ma schimb eu.
Dupa 6 luni in Tenerife, m-am reintors pe insula de vreo doua ori. Pentru inca 6 luni prin 2011 si apoi vreo 3 saptamani prin 2013.
Intre timp, am mai explorat putin. Am facut de doua ori inconjurul Romaniei si am trait, fara indoiala, momente senzationale. N-am sa uit niciodata satul Iacobeni din Bucovina, total neplanificat. Trecem cu trenul din Gura Humorului spre Maramures, Vlad a zarit o biserica, i-am vazut sclipirea din ochi. Dupa 3 zile cu mocanita, am anulat toate planurile, ne-am urcat intr-un bus si am plecat spre Iacobeni. Si acum am pielea de gaina. Am stat in casa la niste oameni faini (nu erau pensiuni pe acolo), doamna ne-a adus cozonac, lapte si niste paturi groase, ca erau 5 grade in iulie. A fost un vis.
Am calatorit mult in ianuarie. Prima mea capitala europeana – Amsterdam, am vazut-o pe inghet. De ziua mea am fost la Paris. In alt an, am fost in Portugalia si am sarbatorit pe plaja in Portimao, cu 25 de grade. Am fost la Istanbul. Am fost prin Asia. Super happy January!
Luna septembrie a acestor ani ne-a prins prin Marrakech, Cinque Terre, Napoli, Kuala Lumpur, Sri Lanka, Chiang Mai, Bali, Singapore, Spania.
Am locuit un an in Bali – insula fiindu-mi casa, si mama, si loc de transformare si de vise.
Au fost si in tari in care nu m-as mai intoarce, fara sa am un motiv anume. Doar starea mea nu era prea buna, ma uitam cu ochii mijiti de frici, de anxietati sau doruri. N-as reveni la Paris, nu m-as mai intoarce in Maroc, nici in Sri Lanka, nici in Hong Kong sau Jakarta, nici in Iordania. Nici in Chiang Mai.
In schimb, sunt si acele locuri care au schimbat ceva in mine. Orase in care am fost atat de fericita, incat si acum le folosesc sa-mi cresc energia si sa ma emotionez, sa plang de bucurie ca am avut sansa si am fost binecuvantata sa traiesc asa ceva.
* Istanbul este forever in my heart. Ultima data am fost intr-un februarie de poveste, am stat pe o terasa la o cafenea, cu focuri in jur, cu cafea fierbinte si muuulte vise. Am fost la bal la Kempinski. Am stat intr-o casuta din sticla la Shangri-la si am crosetat planuri. Am lucrat cu studentii mei de pe malul Bosforului, am admirat ploaia.
* Kuala Lumpur este ACASA. Am pierdut sirul intrarilor in Malaysia:)) Cred ca am stat peste 5-6 luni per total in KL, este locul meu perfect. Locul de vis. Pe care l-as alege again and again and again. Pentru oameni, mancaaaaaare, hoteluri, vise implinite, energie, si – mai ales – pentru cine sunt eu in Kuala Lumpur. Am stat la toate marile hoteluri, am fost in piete, am crasme de suflet, am hotelul meu budget. Plus, am fost prin Malaysia – pe coasta de est, pe coasta de vest, la resorturi uluitoare, in Penang, pe Tioman Island, pe Pangkor Island, sau in orase in care n-am vazut picior de turist. Momentele mele de fericire suprema au fost in autobuzele din Malaysia 🙂 Este acasa si este iubire.
* Malaga. am descoperit orasul asta in ianuarie 2019. Am fost uimita sa gasesc pe strazi ceea ce visasem eu ani si ani de zile. Este “orasul posibil”. Orasul din imaginatia mea. Picture perfect! Poze de pe desktop devenite realitate. Plajele lungi si albe, florile de portocal, papagalii, centrul vechi, Mercadona, apartamentele, oamenii sportivi, esplanada, muzica, graiul dulce, curatenia impecabila, economia, zambetele.
Plus, tot in Spania (Tarragona) am avut parte (prin 2011, cred) de cea mai frumoasa zi din viata mea.
* Amsterdam este orasul sarbatorilor mele. Cele de suflet. Orasul in care am crescut si in care am inteles ca lumea aia pe care o visam de mica – exista. In Amsterdam m-am simtit libera.
* Italia este tara bucuriei. Chiar am vorbit odata, de mult, cu Vlad – sa nu avem niciun an fara Italia. Cele aproape 3 luni in Catania din 2018 mi-au confirmat. Este o tara plina de candoare, de entuziasm, de pasiune, de placere. Ne-am inchiriat un palat in Sicilia si am trait. Pur si simplu. Am facut exact ce faceau vecinii nostri – am gatit mult, am iesit in oras, ne-am gazduit prieteni, am baut vin, am ascultat muzica, am vorbit tare, am fost la shopping.
* Dubai este un oras-inspiratie. Cand merg acolo ma simt senzational de increzatoare, de puternica, de bogata, de implinita. Dubai-ul este si orasul momentelor mele de placere si rasfat – am stat la toate Ritz-Carlton-urile si Kempinski si Burj al Arab. O magie! Mereu as merge acolo.
* Bangkok-ul si Singapore ma fascineaza. In Bangkok am fost o singura data, m-as intoarce doar punctual, dupa vreo poveste de suflet – cum ar fi sa-l cunosc pe Gaggan si sa invat despre Bangkok-ul si mancarea lui cu suflet. In Singapore am fost de nenumarate ori, este un oras-business, uneori romantic, colonial, alteori rece. Am avut momente de iubire cu Singapore, cum a fost in 2018, in februarie, cand am cunoscut o femeie uluitoare, proprietara de hotel, care mi-a spus niste chestii. Practic a redat increderea in mine si am avut parte de o conversatie cum rar mai intalnesti. In 2017, m-am indragostit de un templu din Singapore si acum cred cu tarie ca acolo toate dorintele se implinesc.
* Bali. Hmmm. Am lasat Bali mai la final asa, pt ca – desi am locuit acolo 13 luni si m-am intors in tara de aproape un an – inca nu stiu ce sa spun despre insula asta. Uneori simt un entuziasm maxim. Alteori o durere dulce-amara. Uneori dor. Alteori nu vreau sa mai aud. Bali este altceva. Transformarea mea a inceput acolo, inca este in curs. Bali este ca o poveste de dragoste intensa si inca dureroasa.
Exact cum scriam intr-un text de-al meu:
“After Bali, you will never be the same.
For tourists and adventurers, for families with kids, for singles or for honeymooners – Bali is ready to offer something, or even to invent something right away.
Walking, surfing, eating, and dancing will not be enough. You will want to stop and breathe. And when you stop, the island gets you. The energy of Bali is so strong and inexplicable that you will be lost in a free fall, into an avalanche of emotions.
You will want to leave. To pause your feelings.
And when you will be away, safe and sound, only then you will taste the real magic of Bali – a shameless, unforgettable, hard love. “
Am calatorit timp de 10 ani si habar n-am in cate tari. Au fost multe locuri pe care le-am uitat. Au fost momente intense, de stres, de ingrijorari, de lupte. Au fost si cele mai fericite zile si nopti ale vietii mele.
Anul trecut am fost la un coach. Si i-am spus ca, pur si simplu, nu inteleg cum unii oamenii pot sa stea, cum nu doresc sa vada lumea. Mi se pare extrem de ciudat :)) El mi-a spus ca fug. Ca de fapt, fug de mine prin lume. Si am inclinat sa-i dau dreptate. Luni de zile am incercat sa-mi doresc sa fiu “normala”, sa visez la o casa, la asezat, la sosiri si nu la plecari. Luni de zile am plans. Ah, poate pot si eu sa stau, sa imi pun borcane cu busuioc si sa am o pisica.
Insa, din ce in ce mai des, si sucind “problema” pe toate partile, ajung la o singura concluzie.
Nu, nu fug de mine prin lume. De abia in lume, pe drum, sunt eu insami. Acolo ma gasesc. Acolo sunt eu vie si puternica si treaza. Drumul ma hraneste. Drumul si lumea si infinita frumusete imi este singura casa.
Si chiar consider ca cel mai mare talent al meu (“my secret power”) este sa descoper cele mai frumoase locuri din lume.
Daca ma intrebi ce as face pana la sfarsitul vietii.
Daca ma intrebi ce as face daca as muri peste un an.
Daca ma intrebi ce as face cu multi bani sau fara bani deloc.
Daca ma intrebi cand am fost fericita.
Daca ma intrebi cand am trait si simtit.
Daca ma intrebi cine sunt eu si cum m-as descrie.
Daca ma intrebi de ce sunt mandra in viata asta.
Toate astea au singur raspuns.
Pe drum. In lume. Urmandu-mi inima.
Habar n-am ce voi face mai departe. Who the fuck knows?!
Insa, dupa 10 ani de calatorii, sunt bogata. And this is enough.
Huge love & hugs,
Ioana
Learn how to get anything you want
Become a MagicBox member – with FREE access to exclusive insights, private Q+As, and inspiring stories, delivered with love to your inbox. (Unsub anytime in a click.)