Este seara târziu, stau pe terasa mea și admir licuricii jucându-se în câmpurile de orez. Pe lângă stele, avioane și câteva geamuri vecine, licuricii sunt singurele lumini din sat. Am o eșarfă roz pe care o strâng în jurul meu, respirând cu nesaț aerul parfumat al nopții. Trei luni. Unde au zburat?!
Dacă cineva s-ar putea gândi că aici se trăiește o viață liniștită, ca la țară, ar fi foarte departe de adevăr. Viața este așa cum vrei tu să fie. Iar dacă vii în Bali agitat, obșinuit cu un anumit ritm, insula te întoarce pe toate părțile ființei tale, lăsându-te să plutești într-o avalanșă de emoții fără sfârșit.
După ce ne-am mutat în noua casă, am avut o perioadă de “avânt”, în care mi-am forțat visurile să se întâmple. Am avut inocența să cred că totul este pregătit, aranjat, done!. Ah, și ce-a mai râs Universul de mine. Mi-a trimis îndoială, frici, amintiri dintr-un trecut pe care îl credeam “rezolvat”, “iertat” și “pus la păstrare” într-un sertat prăfuit. Mi-a dat seri cu prieteni și întrebări grele. Mi-a dat aripi să zbor, însă n-am avut curajul să o fac.
Apoi, când totul părea prea dificil de digerat, am plecat patru zile în vacanță, în Kuala Lumpur. Au fost zile intense, de shopping & amazing food. M-am super distrat, mi-am cumpărat rochii din mătase, am mâncat cele mai delicioase preparate din lume. Și când eram mai relaxată, o altă avalanșă de frici și emoții a venit peste mine.
Ne-am întors în Bali, am trecut prin ploi tropicale care îți răscolesc imaginația și care te fac să te întrebi mereu și mereu “de ce?”, “de ce am ales asta?”, am fost la plajă cu prietenii, am descoperit restaurante noi în Ubud, ne-am împrietenit cu localnicii, am băut nenumărate strawberry smoothies și am mâncat chicken curry.
Mama m-a întrebat dacă nu ne plictisim aici. O întrebare foarte bună, de altfel. Acesta a fost sentimentul pregnant din ultima lună. Plictiseală, cu accente de furie, de frustrare, de frică, de bucurie și iubire. Este dificil să vii dintr-o lume în care mereu se întâmplă ceva, în care ai fost învățat să acționezi, să muncești din greu pentru visele tale – și să dai peste o insulă care nu te lasă să faci nimic și se ocupă singură de tot ce ai nevoie, incluzând câteva miracole, niște magie și ceva sincronicități out-of-this-world. Practic, tot ce ai de făcut aici este să-ți pui dorințe și să le lași să fie, să le primești. Tot ce ai în cap se manifestă aproape instant.
Când ne-am întors din KL, a venit vestea cu vulcanul. Câteva zile am stat pe canalele de știri interne, pe grupurile de pe FB. Însă după vreo săptămână, m-am săturat să văd aceleași și aceleași prostii, fake news, panici nejustificate și întrebări absurde. Tabloul pictat de media este unul complet diferit de realitatea de aici. Localnicii merg la muncă, țin slujbe la temple, consideră că dacă vulcanul va erupe este o mare binecuvântare pentru Bali, au aranjat zboruri, transferuri, bărci pentru turiști – în cazul în care ar fi nevoie – și, per total, își duc viața liniștiți și bucuroși. Mulțumind muntelui, și insulei, și naturii pentru tot.
Când am fost invitată să particip la campania #IAmInBaliNOW, am acceptat cu toată bucuria și credința că pot schimba ceva. Balinezii trăiesc din turism. Dacă social media, emisiunile TV și ziarele pot scrie că Mt. Agung a erupt deja – ce să mai creadă turiștii?! Foarte mulți și-au anulat vacanțele, fără să știe adevărul – oficialitățile sunt super pregătite, chiar și în cazul anulării zborurilor. Nimeni nu rămâne blocat pe insulă.
Săptămâna trecută am sărbătorit 10 ani de iubire. Am ales să petrecem cinci zile la plajă, în Sanur și Nusa Dua. A fost o vacanță magică pentru noi, am cunoscut oameni fascinanți și am descoperit două resorturi superbe. Am să povestesc detaliat despre aniversarea noastră:)
De câteva zile, în Ubud este soare. Avem parte de răsărituri roșii, intense, și de apusuri blânde, cu vânt și povești. La templul de lângă noi se țin slujbe lungi, până în creierii nopții. Este plin de licurici, de stele, de avioane. Sărbătorim iubirea, liniștea, bucuria din noi și pe Mamma Bali. Totul e așa cum trebuie să fie, așa cum alegem noi să fie.
Să nu uitați nicio clipă: NOI avem puterea de a alege ce simțim, ce lăsăm în viața noastră, cum reacționăm la ce se întâmplă. NOI alegem ce drum urmăm – dacă mergem cu bucurie înainte sau dacă stăm agățați de dureri trecute.
Puterea de a alege ce simțim în fiecare clipă este infinită, este cel mai important dar pe care l-am primit vreodată. Cam atât avem de făcut pe lumea asta: să alegem ce vrem, să fim bucuroși, să sărbătorim iubirea, pacea și tot ce avem acum – cu recunoștință, și să ne urmăm inspirația.
In fiecare miercuri, trimit un email cu astfel de povesti unui grup fantastic de peste 2K de oameni. Hai si tu sa faci parte din gasca noastra 🙂 Radem, plangem, invatam, visam impreuna. Let’s have some fun!
Este o destinatie de basm unde foarte multi calatori ar trebui sa ajunga, macar o data. 🙂