Este 6 dimineața în Ubud, plouă încontinuu, iar singura lumină din sat este cea din biroul meu. Aici toți localnicii se culcă devreme, oricum pe la 7 seara e deja întuneric. Am adoptat acest obicei, la 8-9 sunt în pat, însă mă trezesc foarte devreme, din obiceiul omului agitat, care are mereu ceva de făcut, de rezolvat. Doar că aici mai există ceva, inexplicabil și nedemonstrat științific: energiile insulei, care nu te lasă să te pierzi în agitațiile ritualice, nu te lasă să redevii cel care ai fost până acum, și nici să mai porți cu tine povara unei existențe pe fugă.
N-am crezut până acum că este atât de simplu să uiți timpul, să nu mai ai ore și zile, ci doar emoții. Știu exact clipa în care m-am simțit smulsă dintr-o realitate pe care o cunoșteam cât de cât și transpusă în NOU, în viața pe care am visat-o. Știu și momentul în care am spus “nu mai pot, I’m DONE!”, știu și secunda de recunoaștere, când am înțeles toate mesajele de care aveam nevoie ca să merg mai departe. Și mai știu că, de câteva zile, e duminică pentru mine.
M-am așteptat la schimbări, le-am dorit, le-am căutat. Însă când au venit, au fost copleșitoare. M-au dezechilibrat. Am avut nevoie de trei duminici să le procesez, să le simt, să le accept și să le las să fie.
În prima duminică, am râs, însă nu era râsul meu. Tot ce știam s-a reconfigurat. În a doua duminică, mi-am luat liber, am stat în pat și am citit cartea unui român mutat în Bali. Mi-a lăsat un gust dulce-amar, de dragoste definitivă, grea, bogată. Știu că sunt exact în locul cel mai potrivit pentru mine. În a treia duminică, am început să mă foiesc. Dacă nu funcționează, dacă n-o să am, dacă n-o să pot, dacă, dacă, dacă… Iar seara s-a lăsat cu ploi torențiale, cântece de broaște și întrebări. Răspunsul a venit si el: “mă uit mereu după neajunsuri, în loc să văd măreția, iubirea, tot ce am, ce sunt.”
Azi este a patra duminică. Este 6 dimineața și plouă torențial. Un telefon sună în depărtare, sunet foarte ciudat pe aici. Broaștele s-au culcat. Sunt doar eu și agenda mea, în care scriu ce urmează să fac, fără să mă recunosc. Undeva, în mine, e un mare cântec, o mare bucurie. Doar că mintea încă nu a ajuns acolo și își roade unghiile de teamă. She tries! Bless her thoughts.
Și pentru că v-am irosit timpul suficient cu elucubrații, să vă spun ce și cum facem în Bali. Și alte chestii serioase.
1. Diminețile sunt ale mele, pentru mine. Journaling, yoga, stepper, weights – în aer liber, în biroul meu din balcon. Am în jur doar palmierii, ploaia, cerul, veverițele și șopârlele.
2. Lucrez. Puțin și haotic, deocamdată. Încerc să mă adaptez la ideea pe care mi-am tot repetat-o: “cu cât muncesc mai puțin și cu cât mă distrez mai mult, cu atât primesc mai mult”. Works like a charm!
3. Mergem des la supermarket. Este la 10 minute, avem de străbătut o alee îngustă, printre case și jungle – drumul meu preferat din Penestanan. Cumpărăm chestii clasice: zahăr de palmier, lapte de cocos, banane, înghețată. Prețurile sunt la fel ca la noi, mai mici la produsele locale – pe care le iubim!
4. Testăm restaurante, momentan sunt în căutarea celui mai bun Rendang de pe insulă. (Google it!). Am o listă cu vreo 20 de locuri, am fost în patru dintre ele, la unul singur am tot revenit. Se numește Ubud Food Court și este de-men-ți-al. Mâncare bună, atmosferă relaxată (are paturi!!), fețe zâmbitoare, muzică, spațiu aerisit, prețuri excelente. Pe 3 feluri de mâncare, 3 limonade, desert și cafea balineză cu lapte, plătim 50 de lei.
Am fost și la restaurante de top, din alea de apar pe TripAdvisor. Nu m-au încântat toate (ca de exemplu, celebrul Murni’s Warung). Mi-a plăcut mult Ibu Rai, pe Jl. Monkey Forest.
5. Stau mult pe internet – avem și acasă, și pe telefoane, N-șpe mii de giga. Bad habit!
Când nu-mi pierd timpul pe net, mergem la temple. Balinezii au minim 50 de zile libere pe an pentru diverse ceremonii – și cine suntem noi să ne împotrivim unei astfel de reguli?! Sărbătoresc orice, de la Full Moon, la naștere, moarte, căsătorie, eclipse etc. Sunt oameni curioși, vor să știe dacă ești căsătorit (nu contează dacă ești gay, straight, or whatever, dar să fii căsătorit!), dacă ai copii, câți, de unde ești, cât stai etc.
6. Mergem cu lucrurile la spălătorie. Aici ăsta este obiceiul, îți speli rufele în public. Pentru 4 rochii, 2 tricouri, pantaloni, cearceafuri și fețe de perne, am plătit 9 lei. Le iei a doua zi, curate, călcate și parfumate.
7. Nici de curățenie nu mă ocup, am o doamnă care vine săptămânal. Bine, asta dacă poate trece de Vlad, care este mereu preocupat de chestiile casnice. Thank God! :))
8. Rătăcim cu orele pe străzi. Am fost pe Jl. Hanoman (the fashion district:), unde practic nu îți găsești cuvintele. Totul este ca-n povești, de la magazine, la arome, la resorturi, la restaurante, la temple. O combinație perfectă de târlă, cu eleganță și lux fără limite. Am ajuns și pe la Monkey Forest, nu am intrat (prea turistic pentru gustul meu), însă am văzut maimuțele cu pui pe toată stradă, furând sacoșe și cerând de mâncare.
9. Mai spre vest, am trecut cu mașina pe la Four Seasons Sayan, și am zâmbit larg, știind că acolo a stat Obama. Deh, chestii vitale.
10. Am mers pe Campuhan Ridge Walk (este foarte aproape de noi) și a fost una dintre cele mai faine plimbări din viața mea. Drumul este suspendat peste câmpuri de un verde ireal, iar pe undeva pe traseu, există un leagăn, care te despride de pământ și te aruncă într-o lume știută doar de tine. Am plâns de fericire acolo.
11. Ne mai ocupăm timpul și căutând țigări ieftine, care par că se dau primele:)) Anyway, este vreo 4.5 lei pachetul de Lucky Strike Blue.
12. Activitatea mea preferată este zâmbitul. Îmi place să capturez zâmbetele oamenilor și să le păstrez în suflet. Aici, pe stradă, oamenii te privesc în ochi. Când zâmbesc, o fac conștient, cu inima. Dau ușor din cap, a recunoaștere. Te văd cu adevărat.
13. Atât în Penestanan unde stăm noi, cât și prin Ubud, sunt o mulțime de anunțuri – vize și agenți, cursuri de yoga, case de închiriat. M-au întrebat mulți de chirii, însă nu sunt eu în măsură să dau sfaturi. Am văzut case cu un dormitor la 350$, case cu piscină la 450$ și case imense cu 800$. Pe net există variante de la 400 la 5000$.
Căutați grupurile Ubud Rentals, Ubud Long Term Villa Rentals și altele asemănătoare pe FB, poate ajută.
14. Legat de vize, la fel. Există toate informațiile online. Noi suntem aici cu Visa-on-Arrival, cea plătită (35$), care îți dă drept de ședere o lună, apoi o poți extinde pentru încă o lună. Vizele turistice NU îți dau dreptul de muncă în Indonesia, ca să ne înțelegem.
Dacă vrei să muncești aici, ai nevoie de o viză specială (KITA), pentru care nu poți tu să aplici, ci compania indonesiană pentru care lucrezi, durează cam 2 luni (în timpul ăsta nu ai voie să muncești) și costă în jur de 1500 – 2000 $. More here.
Pe noi nu ne interesează să muncim în Indonesia, so… do your homework if interested.
15. În Bali sunt peste 500 de hoteluri de 5 stele, 2K+ de 4 stele și încă pe atât de 3 stele. Standardele sunt foarte ridicate, multe hoteluri de 3 stele încadrându-se perfect la 4-5 stele, după normele noastre. Mi-am petrecut vreo două săptămâni frământându-mă cum voi avea eu timp să le văd pe toate:))) Yeah, I know!
Mai jos o imagine din fața casei noastre:)
16. Balinezii (majoritatea!) au un bun gust înnăscut. Nu încetează să mă uimească magia insulei și dorința oamenilor de a servi, de a dărui, de a te face să te simți ca un rege. În magazinele lor găsești adevărate comori: de la rochii din mătase la statuete din lemn desăvârșite, de la bijuterii superbe la home design, sari-uri din cașmir și sandale din piele fină (și flip-flops din cauciuc:)). Pe partea cealaltă a străzii, vei găsi Chanel, Louis Vuitton, Prada, și alți prieteni.
17. Mâncarea. OMG, mâncarea! Este cea mai bună din lume, după Malaysia:)) Păi avem: Satay (frigărui din diverse cărnuri, servite cu sos de alune și alte minuni), Babi Guling (porc la rotisor – nu m-am dat în vânt după), Betutu (păsări umplute cu diverse legume), Sambal (un sos iute cu de toate, care poate fi extrem de puturos dacă se adaugă pastă fermentată de creveți – bleah!!), Nasi Goreng (dish-ul pe care îl găsești peste tot – orez prăjit, ceva proteine – ou, pui – și legume), Lawar (carne, legume și lapte de cocos), Rendang (my fav dish in the world!) etc.
Acasă gătesc fără încetare Red Curry (pui cu lapte de cocos și curry), paste cu sos sweet-chilli, banane prăjite cu cocos și zahăr de palmier, legume la wok cu ouă și orez, ciuperci, păstăi, broccoli, porc și pui, în diferite combinații.
Mi-am propus să merg la un restaurant anume și să învăț să îmi fac propriul amestec Rendang – deci, nah, ocupații din astea importante.
18. Există autobuze pe insulă! Se numesc Kura-Kura. Le-am testat. Sunt cheap, vin la timp, au air con, wifi și sunt super confortabile. Însă pentru noi, cei din Ubud, nu sunt deloc avantajoase – din cauza traficului, autobuzele fac foarte mult până în Kuta și îl pierzi pe cel de întoarcere.
19. Am fost cu bus-ul în Sanur, la plajă. Super faină zona, ca un Neptun cu ape turcoaz și terase elegante, ne-am întins la soare și am uitat de bus, astfel încât am plecat cu un taxi înapoi spre casă.
20. Transport. Asta este marea mea dilemă. Nici eu, nici Vlad nu conducem și n-am făcut-o niciodată. Să ne urcăm aici pe scuter pare ceva de domeniul fantasticului:)) Cel puțin deocamdată. Închiriem mașini cu șofer – costă cam 350K-500K IDR pe 5 ore (100-150 lei).
Am trei aplicații de taxi: Grab (am folosit exclusiv în Malaysia), Blue Bird Taxi (folosesc destul de des în Bali – foarte mișto, recomand!). Uber – încă nu am găsit mașini disponibile pe aici, mai încerc.
21. Internet. Merge excelent, am wifi acasă și cartelă cu net pe telefon. Cartelă cu număr local îți poți lua de la Telekom Bali sau de la SimJek.com (brand singaporez). Noi avem de la cei din urmă (poți comanda sim-ul online, îl plătești și ți-l aduce la hotel sau îl ridici direct din aeroport). 4GB/lună, 15$. Am înțeles că mulți au avut probleme cu ei, noi suntem ok până acum.
22. Și pentru că azi este duminică:)), vom merge la un Afternoon Tea aici.
In fiecare miercuri, trimit un email cu astfel de povesti unui grup fantastic de peste 2K de oameni. Hai si tu sa faci parte din gasca noastra 🙂 Radem, plangem, invatam, visam impreuna. Let’s have some fun!
Learn how to get anything you want
Become a MagicBox member – with FREE access to exclusive insights, private Q+As, and inspiring stories, delivered with love to your inbox. (Unsub anytime in a click.)
care e cartea romanului mutat in Bali, Ioana?
Cum stati pana in Ooctombrie daca aveti visa on arrival?
Lucian Cremeneanu – Welcome to my paradise. https://cremeneanu.com/welcome-to-my-paradise/
Ne descurcam :))
Pingback:Cum se simt visele implinite - Digital Nomads School