Vă scriu din balconul casei mele din Ubud, unde mi-am organizat un mic birou cu vedere la junglă. Am o săptămână de când sunt aici, totul s-a întâmplat foarte repede, chiar mai repede decât mă așteptam. Da, sunt puțin copleșită, am momente când nu-mi găsesc locul, când vreau să văd TOT, când nu știu ce să fac mai întâi – însă cred că este o reacție normală și că toți trecem prin asta, mai ales când ne schimbăm viața și reședința în mai puțin de o lună, la peste 11K de km. Decizii, decizii…
Povestea
1. În luna mai ne-am întors din Asia, ne-am ‘cambuzat’ în București, am dormit mult, și am început să schițez idei noi. Proiectele mele erau legate de călătorii în colțuri îndepărtate ale lumii, de concerte prin Europa, de hoteluri, de colaborări faine cu diverse branduri.
2. Însă mă simțeam obosită și cam sătulă de tot ce este. Dacă citiți articolul ăsta, veți înțelege că Bali-ul îmi ieșise din cap – sau cel puțin, așa credeam. Mai mult, nici măcar nu-mi mai doream Asia, îmi imaginam alte destinații din lumea asta magică.
3. Știam cu siguranță că îmi doresc “casă”, să stau mai mult în diverse locuri din lume, să nu mai alerg. Iar acum ceva timp în urmă, mi-am format o idee fixă. Că în Bali sunt cele mai frumoase case din lume. Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, dați o căutare pe Google după “bali houses”. 😀 Și, ca orice idee fixă pe care o avem, aceasta tinde să se manifeste în moduri neașteptate.
4. Pe 8 iunie am văzut un anunț pe Facebook. Prietena unei prietene pleca în vacanță și avea de închiriat o casă în Ubud. Eu aveam 200 de lei în cont. I-am scris cu genunchii tremurând și cu inima deschisă, că vreau eu căsuța ei. Habar n-aveam ce va fi.
5. În câteva zile, am avut banii de chirie. Am făcut un parteneriat cu o companie aeriană. Am găsit cazări. Totul era aranjat. Urma să ne mutăm în Bali.
6. Vă spun cu sinceritate că nu am crezut chestia asta până la vreo două zile după ce ne-am mutat în casă :)))
7. Și uite așa, visul meu a devenit realitate. Sunt în Ubud, plouă cu soare, veverițele mișună prin cocotieri, și eu privesc, mută de admirație, lumea mea. Pentru că aici și acum am tot ce am visat vreodată, even more.
8. Vom fi aici până la 1 octombrie. Mai departe, lăsăm visele noastre să creeze și să ne ducă în cea mai bună direcție. Da, vrem să rămânem. Iubim România și ne place mult Bucureștiul, însă cred că partea asta de lume ni se potrivește mai bine în acest moment.
9. Iubesc tot ce este. Satul meu, cocoșii care mă trezesc la 5 dimineața, serile de “iarnă” când se întunecă la 6.20 PM, șopârlele și țânțarii și furnicile, cățeii mei dragi, casa divină în care stau, licuricii și veverițele, aleile pierdute printre orezării, și case, și jungle, florile de frangipani mirosind dumnezeiește la apus, vuietul îndepărtat al ceremoniilor din temple, străzile super aglomerate, turiștii arși de soare, localnicii care îți zâmbesc cu inima și te privesc în ochi – “I see YOU, you are real, you are here, welcome!”, polițiștii care opresc mașinile pe stradă ca să traversez, croitoresele care cântă în timp ce țes rochii din mătase, laptele de cocos, bananele și mango, uleiul de frangipani, faptul că pe aceeași stradă sunt buticuri cu brățări din plastic și shop-uri Louis Vuitton, țigările la 4 lei pachetul, apa cu vitamine și gust de portocale, restaurantele care arată ca în poveștile cu zâne, și palate, și regi, mâncarea delicioasă (and addictive), sărbătorile balineze pentru… orice: incinerări, abundență, ploaie, naștere, nuntă, soare, zei, festivalul de kite-uri, plajele magice, liniștea și energia insulei, dincolo de înțelegere, de cuvinte.
Citește mai multe amănunte despre viața noastră în Bali – aici.
Citește mai multe amănunte despre viața noastră în Bali – aici.
10. Am venit aici să mă vindec de tot ce nu sunt. De măști. De frici pe care le-am moștenit de generații întregi și care nu-mi mai sunt de folos. De îngrijorări urbane. De zgomot. De nemișcare. De lipsa plăcerii pure în absolut tot ce fac, sunt, am, și visez.
Evident, pot fi fericită oriunde în lume (it’s an inside job!), însă aici învăț să îmi găsesc echilibrul. Să mă regăsesc pe mine.
Cât va dura asta?
Atât timp cât voi simți fericirea asta imensă când mă trezesc dimineața și respir aerul parfumat al insulei. Restul nu contează.
Learn how to get anything you want
Become a MagicBox member – with FREE access to exclusive insights, private Q+As, and inspiring stories, delivered with love to your inbox. (Unsub anytime in a click.)
Ce frumos ai zis "Să mă vindec de tot ce nu sunt". Si eu m-am gandit la Bali ca la o astfel de oază de repliere. Succes mult!
Felicitaru! Fiecare isi doreste ceva de genul..curajul sau alte bariere..puse sau autoimpude..ne impiedica. Sa iti fie bine!
te felicit pentru alegerea destinatiei si te invidiez ( in sensul pozitiv ) , sunt curioasa cum ti se vor schimba sentimentele cand vei reliza ca nu esti in vacanta ci "acasa"
Minunat! M-a uns pe suflet! Eu ajung la 1 Octombrie! Sejur plăcut și să aducă Bali tot ce este nevoie în viața Dvs!
MINUNAT…??
Impresionant! Aproape ca mi-au dat lacrimile! Te invidiez pentru curajul si rabdarea cu care iti traiesti visele! Traiesti aici si acum…nu astepti eternitati! Savureaza si respira! Esti eroul meu! <3
Doar citind acest articol parca s-a declansat o pace interioara in mine. Foarte frumoase cuvintele! Si eu ajung in Bali in septembrie… Iar acum parca sunt si mai excited 🙂 multumesc! Toate cele bune.
Ședere placuta si impregneaza-te de locul asta frumos. then, move on, or move in 😉
Ma bucur sa descopar suflete călătoare,pe care nu ii sperie ideea de a se muta la capatul lumii.Si noi cochetam cu ideea de Asia,acum suntem in faza urbana si locuim in Londra.Eu sunt înnebunita dupa orase mari(civilizaaaatie),el dupa salbaticie totală, asa ca alternam între cele doua cum putem sa fim amândoi fericiti, si ne iese 😉 am invatat sa gasim ceva frumos si in locurile unde ne simtim mai putin confortabil.
Să înțeleg că tot Asia surprinde. Are acel ,,ceva,,. Nu mă pot dezmetici după ce am văzut toate pozele din Bali. Atât cele de pe fb,cât şi cele de pe blog.
Să vă bucurați de căsuță!
Multumesc, Cristian:) Asa-i ca-s frumoase pozele? 😛
Multumesc mult!!
Multumesc mult. Daaaa, stiu ce spui, am lucrat mult la "bariere" si la curajul asta:)
Incep sa realizez:)) Este foarte bine!! Multumesc.
Multumesc mult, Teodora. Sa ai o vacanta de vis!!
Multumesc!!
Multumesc frumos!! Doar momentul asta conteaza. 😛
Multumesc frumos. Sa ai o vacanta de vis!!
Hahaha, asa am sa fac. Multumesc mult, George!!
Adelina draga, si eu sunt innebunita dupa orase mari si civilizatie. Insa Bali le are pe toate. Este aici o combinatie magica, pe care n-am mai intalnit-o in alte locuri 🙂 Multumesc! Te pup.
Sunteți foarte tari! În curând, și familia Fenomeneasa va cuceri continentele lumii, rând pe rând! 😀 Vă pupăăăm!!! :*
Va asteeeept!! <3
Foarte 🙂 A doua e reprezentativă pentru Bali.
Pfff, iarăși mi se face poftă :)) Momentan rămâne să explorez globul de cristal (Europa, aşa îi zic) :))
Cred că ar trebui să strâng acei 100 de euro neapărat (după ce încheiem cu ratele);)
Ce frumos! Cum s-au aliniat astrele! 🙂 De ceva ani imi doresc sa ajung in Bali… astept si eu sa mi se alinieze astrele!
Pingback:Cum se simt visele implinite - Digital Nomads School