Într-o după-amiază senină de vară, stăteam la o terasă elegantă, cu umbrele albe, și priveam fântânile fantastice din fața mea. Mama îmi zâmbea liniștit. Un frappe delicios îmi îndulcea gândurile. Vlad mă privea cu uimire. Apa îmi încânta auzul cu o muzică divină. Eram adâncită în bucuria atât de profundă, de reală, de a fi, pur și simplu. Într-o singură zi, mi-am redescoperit orașul natal și am înțeles că fericirea vine de dincolo de realitatea imediată. Vine din noi. Din felul în care alegem noi să vedem viața și lumea în care trăim…
Ani la rând am vizitat Iașul iarna, înainte de Crăciun. Am trăit momente magice, cu lumini, colinde și zăpadă, însă mereu m-am plâns de ceva: fie de gheață, fie de vreme, fie de plictiseală. Nici nu mai știu motivele. Și plecam oarecum grăbită să ajung acasă, fugeam.
După schimbările care au avut loc în viața mea în ultimele luni, iată că am ajuns într-un Iași miraculos. Într-o lume a mea, perfectă, din care trecutul s-a evaporat și am rămas doar eu. Nu știu dacă pentru toata lumea Iașul se va prezenta la fel, dacă va atinge suflete și va crea momente unice. Însă știu cu siguranță că dacă alegeți să vedeți frumusețea în lume, pământul se va întoarce spre voi zâmbind.
Iașul este un oraș de poveste. A trecut el însuși prin schimbări importante, iar acum se prezintă vizitatorilor săi cu haine noi, strălucitoare. Este un oraș de legendă. Este liniștit și agitat, este vechi și nou, este modern și vintage, are câte ceva pentru fiecare. La ceas de seară, Iașul îți va spune exact povestea pe care vrei s-o auzi.
Reîntâlnirea cu Hotelul Unirea a fost emoționantă, ca de fiecare dată. Când trec de ușile din sticlă, simt pace, calm și apartenență, mă simt acasă. Este liniște și miroase atât de frumos… Oamenii zâmbesc și dulcele grai moldovenesc te face să uiți de probleme și gânduri inutile.
Camera noastră de la etajul 5 ne oferă acea priveliște asupra orașului de care nu poți să te saturi niciodată. Din pat văd doar cerul, norii care aleargă prin marea de albastru, clădirile înalte, teii. Pe noptieră mă așteaptă cafeaua și sorb visătoare din lichidul fierbinte și aromat, strigând cât pot de tare în gând: “Cât este de frumos!”
Ne petrecem după-amiaza cu părinții mei, schimbăm povești și doruri. Apoi ieșim la promenadă în Tudor, cartierul studenților. Nimic nu s-a schimbat vizibil, însă totul este atât de nou pentru mine, cea de acum… Ne oprim la o terasă cocoțată pe o clădire, La Castel. Servire ireproșabilă, bere cu lămâie rece, rece. Exact cum mă așteptam să fie.
Seara ne-o petrecem în hotel, cu discuții, planuri și muzică. Iau hotărâri importante, care vin din bucuria pe care o trăiesc. Cât de bine este să fii tu însăți, acasă, cu mintea limpede, cu povestea drumului invadat de lanuri de floarea soarelui, de lavandă și miei, cu liniștea unui hotel elegant, cu parfumul așternuturilor albe, cu cerul revărsat pe pernă!
Însă dacă tu crezi că nu se poate mai bine, te înșeli. A doua zi a fost și mai interesantă.
Micul dejun de la Unirea, la ora 7, a însemnat cafea proaspătă, omletă delicioasă cu salată de legume, zâmbete, suc de portocale, Frank Sinatra, raze de soare care anunțau o zi minunată.
Am mers pe jos câțiva kilometri buni, pentru că am vrut să reiau un traseu pe care îl făceam destul de des acum mai bine de 12 ani. De la Hotel Unirea, am mers spre Teatru, am trecut de Hala Centrală, am coborât pe strada Vântu și am pătruns într-o zonă de case, construite în afara timpului, cu grădini încărcate cu pere aurii, mere și prune violet. Am urcat pe Moara de Vânt până la Little Texas, printr-o lume complet diferită, liniștită și suavă.
Little Texas este un restaurant cu specific american, deschis în Iași în anul 1997. Eu am plecat din Iași în 2006, însă nu am fost niciodată acolo. De ce, oare de ce? Când intri în spațiul răcoros, cu bănci din lemn și mirosuri dulci, știi deja că îți va plăcea la nebunie. În spatele restaurantului este o terasă imensă, cu trandafiri uriași, cascadă, scaune cu perne verzi, moi, mese elegante și chelneri zâmbitori. Limonada cu miere este perfectă, recomand! Am stat foarte puțin și îmi pare sincer rău, însă eram pregătită pentru alte aventuri.
De la Little Texas, puțin mai sus, pe șosea, știam eu o alee care trece printr-o pădure magică și ajunge direct la Lacul Ciric. Aleea fusese acoperită de timp și copacii își scriseseră propria poveste în ultimii 10 ani. Am depășit-o fără să o recunosc și am ajuns la telescaun. Telescaun, am zis? Oh, da! Eu de ce nu știam că există așa ceva în Iași? Câteva secunde de uimire, apoi emoție, apoi bucurie imensă, de copil. Bineînțeles că am coborât peste pădure cu telescaunul și am simțit intens șoaptele naturii, cântecul păsărilor, aerul pur. Coborârea este lentă, panta domoală, iar în vale se zărește lacul, printre clădiri abandonate, acoperite de vegetație sălbatică, de un verde crud.
La Ciric ne-am întâlnit cu părinții mei și am făcut un tur de lac, în misiunea de recunoaștere și de găsire a plajei. Totul s-a transformat uluitor în ultimii ani. De la un petec de iarbă mizer, acum ai piscine, jocuri, plaje cu nisip, terase, muzică, voie bună. Îți poți petrece toată vara acolo, fără să simți lipsa mării sau a călătoriilor îndepărtate. În definitiv, ești la 15 minute de centrul unui oraș istoric, în pădure, pe malul lacului. Ce poate fi mai frumos?
Am stat și noi la o terasă de pe lac, am băut o cafea bună, ne-am jucat cu doi pui de pisică și am zâmbit soarelui. Apoi tata ne-a dus cu mașina să vedem și alte părți ale Iașului, absolut senzaționale. Construcții noi, case mărețe, grădini cu trandafiri, liniște, atât de multă liniște…
După masa de prânz, am ieșit cu mama la o plimbare până la Palas. Locuri știute, trăite, învățate pe de rost. Însă nu mică mi-a fost mirarea, când am ajuns în capul dealului, și am văzut cea mai frumoasă grădină din viața mea. Am călătorit prin lume puțin, am fost în parcuri, în grădini, în locuri incredibile, însă parcul de la Palas, din Iași, este uluitor!
Flori imense se revarsă peste băncile din lemn strălucitor, ape turcoaz susură în depărtare, copii veseli fac tumbe pe deal, tineri se sărută ascunși de arbori exotici, valuri minunate coboară scările palatului, în nuanțe de albastru, auriu și alb pur. Clădirile noi, cu forme interesante, crează cadrul acestui spectacol, un carusel colorat își așteaptă mușteriii, iar pe fundal, mărețul, minunatul castel.
Nu cred că în 28 de ani am văzut cu adevărat Palatul din Iași. Iar acum i s-a redat măsura frumuseții.
Terase albe, magazine, bisericuțe poleite și un apus roz, blând ca un zâmbet de copil, îți însoțesc pașii. Seara s-a încheiat și mai bine, cu bunătăți de la Restaurantul Panoramic: o tigaie picantă (specialitatea chef-ului), salată de caracatiță și creveți, Pasta di Foresta și tartă de ciocolată cu fructe de pădure. Vă recomand să mergeți la Panoramic, este unul dintre cele mai frumoase restaurante în care am fost vreodată!
Iar dacă aveți în plan un weekend cu fetele sau o escapadă romantică, Hotelul Unirea te invită la răsfăț total: tratament cu șampanie și petale de trandafiri, hammam, armonie în cuplu, sweet temptations, hairstyle, masaj, manichiură, cosmetică și tot ce visezi. Bineînțeles, la Unirea SPA.
Cu greu am plecat de data aceasta din Iași. Drumul mi s-a părut mai lung, mai încordat. Însă am luat cu mine toată bucuria, toată culoarea unui oraș renăscut, redescoperit.
Foto: Vlad Semen
Mergeți în Iași vara aceasta sau chiar la toamnă, în magicul octombrie. Veți simți emoția, garantat!
Learn how to get anything you want
Become a MagicBox member – with FREE access to exclusive insights, private Q+As, and inspiring stories, delivered with love to your inbox. (Unsub anytime in a click.)
Bravo1 Felicitari pentru articol, foarte frumos la Iasi!
E frumos, într-adevăr, și s-a făcut și mai frumos în ultimii ani, dar păcat că fotografiile sunt doar petice din șantierul în care s-a transformat orașul ăsta și în care va mai zăbovi ani buni de acum înainte. Să vii în vizită e magică, să locuiești și să mergi zilnic prin gropi, praf și noroi în centrul orașului, e un chin.
Dar are un aer aparte, e drept. Și eu îmi iubesc orașul. Doar îi urăsc pe cei care țin cu tot dinadinsul să nu ne lase să ne bucurăm de el, așa cum e el.
Asta este doar punctul tau de vedere, Laura:)
Si al tau este doar un punct de vedere, Ioana 🙂 Cand vii doar in vizita si stai doar in locurile de lux, mananci la restaurante si te relaxezi la spa, totul este in roz si arata magic… Daca incerci insa sa ramai o perioada iti vezi schimba perceptia. Crede-ma, am trecut prin ambele situatii, in timp.
Am zis la un moment dat ca nu mai public comentarii anonime, insa acesta m-a amuzat. Cred ca glumesti, nu? :))) Ai citit articolul? Ai inteles ceva? Am locuit 28 de ani in Iasi, cam stiu despre ce este vorba. Perceptia se schimba in functie de cine esti tu! TU si numai tu creezi realitatea in care te afli. Punct.
M-am nascut in Iași in ultimul an de studentie al parintilor.Cand am crescut, in fiecare an băteam lungul drum din sudul Olteniei pana la Iasi ca sa vad locul minunat unde am ieșit in lume.Pastrez in suflet un parfum unic, de tei amestecat cu poezie, de case vechi, înalte si un parc precum o poveste de dragoste.Sunt mândră ca m-am nascut in Iași!frumos articol, Ioana!