Am deschis cu greutate portiera prinsă cu scotch a taxiului și am coborât cu toate bagajele în mijlocul nopții marocane. Nu știam unde mă aflu. În jurul meu era beznă, iar în depărtare, pe o alee lungă și îngustă, lumea forfotea ca în exod. Focuri și lumini indepărtate. Zgomote ciudate, strigăte, vânzători ambulanți. Am înaintat cu groază pe alee, neștiind unde trebuie să merg, unde trebuie să ajung. Aveam o schiță la mine cu adresa riad-ului și am urmat-o orbește. Când am pășit în Jemaa-el-Fna, mirosurile, învălmășeala de trupuri și chipurile ciudate mi-au dat o senzație de disconfort, chiar de frică. Am găsit riad-ul din prima, pe alei închise, ciudate, pe care circulau scutere cu o viteză amețitoare, ca și cum asta era ultima noapte din viața lor. În interiorul riad-ului era liniște. Am jurat să nu mai ies de acolo în zilele următoare…
Marrakech, în 30 de cuvinte. Fierbințeala iernii maghrebiene.
1. Riad – oază de liniște, de culoare. Romantism vintage, oameni interesanți, siguranță.
2. Medina – un amestec de mirosuri și de mărfuri scăldate în praf, sudoare și căldură. Intrări secrete. Uși săpate în ziduri. Piele cu aromă înțepătoare. Vânzători ambulanți. Zâmbete calde. Mizerie. Baruri cu inscripții ciudate. Riad-uri ascunse. Copii. Francezi aerieni, îmbrăcați în pantaloni scurți. Șerpi și maimuțe. Dinți de vânzare. Linșite, zgomot ifernal. Motoare, scutere, viteză, pericol. Praf. Deșert. Lumină.
3. Clima – aerul este uneori îmbibat cu un praf auriu, fierbinte. Deloc neplăcut. Mirosurile sunt ridicate de fierbințeală și plutesc nestingherite. Diminețile și serile sunt foarte reci, deșertice. Ploaia este blândă, înalță nisipul fin de pe străzi și-i dă parfum de cremene. E frig și e foarte cald, o combinație senzuală, de iarnă maghrebiană perfectă.
4. Deșert – din avion Marrakech-ul este o intindere de case roz în lumina diafană a apusului. De jos, totul este exact la fel. Pământ roșu, însetat. Clădiri în nuanțe nisipii. Străzi înecate în praf. Din loc în loc, palmierii se înclină în bătaia vântului de octombrie. Cămilele și poneii se întind la colțurile străzilor moderne, așteptându-și clienții, pentru a le da iluzia de deșert.
5. Vegetație – grădinile sunt senzaționale în Marrakech. Mici parcuri răsar la fiecare intersecție. Curmali și cocotieri, pini parfumați și măslini încărcați de fructe. Te întrebi câtă muncă a fost necesară pentru a menține viața în deșert, pentru a-i conferi un rost, pentru a-l face confortabil, lumesc, turistic. Flori albe uriașe își revarsă parfumul tropical asupra ta, în pragul nopții. Trandafirii se pârguiesc în soarele marocan, având o nuanță de roșu prăfuit, de roz blând, de alb-piatră. Nu există umbră în Marrakech. Însă noaptea cade peste oraș în mii de stele și de arome.
6. Aeroport – nu voi uita niciodată acest aeroport. Pentru că are un singur ATM. Pentru că lumea te ajută. Pentru că nu știi încotro s-o iei. Pentru că nu există autobuze. Pentru că noaptea îl învăluie prea repede. Pentru că este incredibil de romantic. Pentru că aleile pustii, pe care poți fi atacat, jefuit sau mai rău, sunt flancate de tufe înalte de trandafiri albi, cu parfum Dumnezeiesc. Pentru că dincolo de el, începe o altă lume.
7. Jemaa-el-Fna – misterioasă și neselectivă. Aglomerată, doar la prima vedere. Deloc periculoasă. Cu personaje ciudate, înghesuite în aceeași poveste. Cu raze de soare filtrate de turnul unei moschei. Cu sute de tarabe acoperite cu cearșafuri albe, care se ridică aproape pe nesimțite la apus. Cu focuri magice. Cu sunete aspre și dulci, de clopoței, de urale, de forfotă, de viață. Cu vânzări pe sub mână. Cu maimuțe, cai, jeep-uri, trăsuri, scutere, șerpi, dinți, suveniruri, plastic, ceramică, piele, fructe, apă, gablonțuri, oi la proțap, arome de curry, de scorțișoară și de cafea, de sudoare, de panică, de bălegar, de sucuri naturale și de parfum Chanel, de la turistele venite pentru prima dată în Africa.
8. Orașul nou – este modern, elegant, cu mall-uri, grădini publice, cafenele de fițe, mese pe trotuar, chelneri vorbitori de engleză, restaurante italiene – un fel de scenă creată pentru confortul turiștilor. Nu este rău deloc!
9. Jardin Majorelle – este un spectacol. O grădină exotică, răcoroasă, în mijlocul deșertului, desenată cu sufletul de un mare fashion designer. Culorile și ambianța te cuceresc. Este liniște aici, chiar dacă este foarte aglomerat. Totul e tăcut și vibrant, simți bucuria și viața din această bijuterie a Marrakech-ului. Înțelegi iubirea lui Saint Laurent pentru oraș. Te răcorești, te vindeci, devii altcineva.
10. Mâncarea – am căutat supermarketuri și am găsit unul lângă Jardin Majorelle. Ne-am luat fructe (struguri, banane, anans), mozarella, pâine, un fel de șuncă, sucuri, bere franțuzească scumpă. Prețuri bune! Într-o seară am luat cina la riad. Am gustat “chicken tagine” cu măsline, salată marocană și ne-am retras la desert. Nu de alta, dar nu-l comandasem și apăruse ca prin minune pe masa noastră. A fost bun, n-aș mai încerca. În alte zile am mers până în orașul nou (cam 5 kilometri pe jos), pentru că am găsit un fel de “mâncătorie” locală cu preparate bune, autentice, ieftine. Deși se uitau la noi lung (probabil turiștii nu le călcau pragul niciodată), ne-au servit cu amabilitate și n-au încărcat nota. Oameni faini, mâncare bună. Per total, gustul Marrakech-ului este de fructe, de carne la proțap, de salate de vară. Fresh & sweet.
11. Taxiurile – am avut experiențe foarte bune cu taxiurile, deși mi-a fost frică de ele. Am dat peste oameni cinstiți, am fost respectuoși, am ales bine și am plătit cât credeam eu că face cursa. Adică mai mult decât trebuia. Oamenii erau mulțumiți. Nu am negociat, doar le-am pus banii în mână. “Salaam–Alaikum!”
12. Bani – în principiu, Marrakech nu este un oraș scump. Dacă vrei să stai la un hotel de 5 stele, să mănânci la restaurante europene, să urci pe terase cu view și să mergi la dansuri exotice, atunci da, poate fi o experiență costisitoare. Dacă mergi cu două low-cost-uri (Wizz și Ryan, prin Pisa), dacă stai la un riad, mănânci la o tavernă locală sau din supermarket, nu cumperi toate prostiile de pe stradă, nu faci shopping la mall și preferi mai mult să vezi decât să cumperi, atunci totul este acceptabil. Ca să vă dau un exemplu, 5 nopți la riad, cu o cameră superbă cu baie privată, mic dejun, internet și terasă pe acoperiș, plus un cadru foarte romantic, m-au costat 240 de euro. Am mai cheltuit pe mâncare și pe suveniruri cam 250 de euro, maxim. O precizare: scoateți cât mai mulți dirhami marocani direct din aeroport, pentru că acolo ATM-ul nu are taxe suplimentare. Iar apoi, prin oraș, s-ar putea să aveți probleme cu bancomatele: ori nu au bani (mai ales în weekend, dar nu numai), ori vă cer o supra taxă, doar pentru că scoateți de la ei. Dacă aveți card de BRD, este ok, au câteva sucursale în orașul nou! Nu se plătește aproape nicăieri cu cardul, deci vă recomand să aveți cash la voi.
13. Limbă & comunicare – înainte de a pleca în Maroc, am citit pe internet diverse sfaturi de genul: “nu ai ce face cu engleza acolo”, “aproape nimeni nu vorbește engleza”, “sunt închistați și neprietenoși”. NIMIC mai neadevărat! Oamenii sunt foarte prietenoși, foarte primitori, vorbesc engleza sau măcar înțeleg, nu este deloc greu să porți o conversație cu ei, chiar și prin semne. Nu vă lăsați duși de tot felul de păreri care circulă pe internet.
14. Siguranța – tot la capitolul “păreri de pe net neadevărate”, țin să vă spun că Marrakech-ul este un oraș foarte sigur, chiar și pentru o femeie singură. Nu m-am simțit nicio clipă amenințată de cineva sau de ceva. Vânzătorii ambulanți (suveniruri, droguri, altele) sunt cu mai mult bun simț decât cei din Paris, Tenerife sau Napoli. Dacă nu le dai atenție, nici măcar nu se apropie de tine. Sau o fac, dar cu un zâmbet reținut și apoi se retrag în viteză. Evident, țintele preferate de șmenarii marocani sunt turiștii și turistele îmbrăcați neadecvat (pantaloni scurți, decolteuri), cu borsetele și portofelele la spate, neatenți, picați de pe altă lume, nerespectuoși, care cred că totul li se cuvine doar pentru că au bani.
15. Îmbrăcăminte – de evitat: pantalonii scurți și mulați, cămășile transparente, lipsa sutienului pe sub haine, maieuri, sandale cu toc provocatoare, fuste scurte, prea multă piele la vedere (atât la bărbați, cât și la femei). În plus: gesturi obscene, țipete, aiureală, să pari pierdut sau înfricoșat, să fii parcă aterizat de pe lună, să nu ai grijă de lucrurile tale, fără să fii paranoic. Recomand: încredere în oameni, majoritatea sunt bine intenționați; nu încredere oarbă în oricine. Treci printr-un filtru propriu ce ți se propune! Dacă pare prea grozav ca să fie adevărat, atunci chiar este.
16. Atracții turistice – Marrakech-ul este un oraș foarte mare, care se întinde mult în deșert. Cinci zile (cât am stat noi) nu sunt suficiente ca să îl vezi pe tot, ci doar să te obișnuiești puțin cu ritmul vieții de aici. Noi am vrut mai mult și atunci ne-am folosit de autobuzele etajate – da, o atracție mega turistică! Am plătit cam 120 lei/ persoană și am avut la dispoziție două rute și o zi întreagă de plimbări, atât prin oraș (Medina și partea nouă), cât și printre vilele luxoase din deșert, printre cămile, prin plantații de curmali și măslini, pe lângă hoteluri de lux și prin toate zonele absolut fascinante (dar greu de făcut la picior) ale orașului. Biletele sunt de genul “hop-on hop-off”, poți coborî și urca în orice stație vrei, oricând vrei. Au și istoria orașului în căști:) A fost una dintre cele mai frumoase zile petrecute în Marrakech, m-aș fi plimbat ore întregi, fără sfârșit, cu acel autobuz. Și Jardin Majorelle este o atracție turistică, dar merită cu adevărat! În rest, strada înseamnă spectacol autentic, nu am avut nevoie de nimic altceva.
17. Internetul – zbârnie! Este parolat aproape peste tot (terase, hoteluri, locuri publice), dar merge foarte bine. Fără probleme.
18. Suveniruri – sunt scumpe și frumoase. Contrar aparențelor, sunt mai ieftine și mai de calitate în Medina (în zona turistică), decât în orașul nou. Față de Grand Bazaar din Istanbul sau față de piețele din Malaysia și Thailanda, produsele sunt mai de calitate, mai frumoase, mai diverse. Poți să-ți cumperi genți, papuci și chiar rochii din piele, mătăsuri, covoare, vederi și magneți cu nisip african, statuete pentru noroc și multe altele. Așteaptă-te la prețuri pe măsură și ia-le pe toate de pe aleile din Medina!
19. Sucuri și mâncare de pe stradă – am auzit foarte multă lume că laudă clătitele, plăcintele și sucurile naturale de portocale din Medina. Nu le-am testat, am o reținere la mâncarea de pe stradă, rămasă încă din Asia. Condițiile în care este preparată nu sunt pe gustul meu.
20. Animale – Pisici sunt multe și foarte drăgălașe. M-am jucat la riad cu un pui de broască țestoasă, care mi-a furat inima. Puii de cămile și poneii sunt adorabili. Șerpii de spectacol din Medina nu au dinți. Maimuțele sunt captive, legate cu lanțuri de gât. Caii sunt superbi, dar foarte neîngrijiți. Nu avut probleme cu țânțarii.
21. Ciudățenii – n-am să uit niciodată protezele de vânzare de pe trotuar. Și credeam că le-am văzut pe toate:))
22. Apusurile – sunt superbe, dacă le admiri de la înălțime, atunci când soarele picură aur vechi peste Jemaa-el-Fna. Piața este înconjurată de terase și baruri, unde trebuie neapărat să faci consumație și trebuie să ajungi cu 1-2 ore înainte de apus, ca să prinzi un loc bun. Prețurile sunt măricele, dar nu de neatins. Nicăieri în lume nu am văzut o “concentrație” mai mare de “tunuri” foto. Se pare că fotografii profesioniști au ce face în Marrakech. Orașul este fascinant de departe, iar când se lasă seara, tarabele vânzătorilor sunt magice. De sus, totul este ca o poveste în lumini și umbre.
23. Curățenie – mai curat ca în Thailanda, clar. Sunt mai îngrijiți, mai atenți. Asta nu înseamnă că nu există mizerie, că nu sunt zone care îți întorc stomacul pe dos sau că nu vei fi surprins de nonșalanța localnicilor. Însă există foarte multe familii cu copii mici, cred că este orașul în care am văzut cei mai mulți copii-turiști de până acum. Deci, nimic de netrecut din punct de vedere al igienei.
24. Turiști – francezi, în proporție de 80%. Probabil își aleg destinațiile de vacanță după limbă:))) În rest, spanioli, germani, italieni, ruși. Unii sunt complet absorbiți de viața lor și uită de bun-simț. Alții sunt atenți și zâmbesc. Alții cred că li se cuvine. Alții aleargă după obiective. Ca peste tot…
25. Pericole – cred că singurul lucru relativ periculos este să umbli cu ochii pe dealuri și să nu te ferești din calea scuterelor și mașinilor, care circulă absolut fără nicio logică. Cu toate astea, am văzut un singur accident minor în cinci zile. Cumva, “șoferii” fac adevărate minuni în trafic.
26. Poluare – dacă ești sensibil, îți recomand să porți o mască în oraș. Nicăieri nu am văzut poluare mai mare. Praful este înțepător, aproape insuportabil, până la dureri de cap și amețeli. Te obișnuiești în câteva zile. Asta nu înseamnă că nu am avut dureri de gât și stări proaste.
27. Fascinant – cum își cară localnicii mărfurile, parcurile “construite” peste tot, piața cea mare, zâmbetele, măslinii, hotelurile de lux, labirintul din Medina, căldura și frigul combinate, parfumul florilor.
28. Oamenii – mi-au plăcut foarte, foarte mult. Zâmbesc sincer, au o blândețe deosebită, au o stare unică, de bunătate, mirare și indiferență. Vlad a zărit un bătrân mângâind un pui de pisică, pierdut în mijlocul forfotei, absorbit de gest, împlinit, fericit.
29. Sărăcie – sunt mult mai bogați decât înțelegem noi din ce vedem. Sunt interesați de viața lor. Sunt îndrăgostiți de oraș. Respectă turiștii (cei care merită acest respect). Sunt prezenți. Nu se plâng.
Foto: Vlad Semen
30. Concluzii!
Marrakesch-ul a reușit să mă emoționeze. Am simțit fierbințeala iernii maghrebiene ca pe o dulce povară. Mi-au plăcut și praful, și oamenii, și viermuială, și zgomotul, și mirosurile. M-am vindecat în grădina luxuriantă și liniștită. Am plâns de fericire într-un autobuz. M-am renăscut între oameni, în labirinturi și în lumină. Un oraș de simțit, nu de văzut cu ochii larg deschiși.
Minunate descrierile tale. Cred ca ai facut bine sa sistematizezi tot ce ai simtit acolo, punctual. Ai reusit sa transmiti intr-un mod foarte… carnos imaginile, mirosurile, sunetele si senzatiile din Marrakesh. Inca nu ma trage o calatorie acolo, probabil am prejudecatile si limitele mele pe care nu le pot deocamdata depasi, insa chiar m-au fascinat impresiile tale la un nivel senzorial.
Multumesc mult, ma bucur ca am reusit sa transmit ceva:)