După cum bine știți, voi cei care mă urmăriți pe rețelele sociale, tocmai ne-am întors dintr-o călătorie. Nici lungă, nici scurtă. Doar 19 zile. N-am scris nimic până acum pentru că nu am avut nici condiții și nici inspirație, pentru că am trăit intens și am vrut să las amintirile să se așeze și abia apoi să vă împărtășesc întâmplări de pe drum. Iar astăzi voi începe cu… concluziile! Și cu multe alte mărunțișuri adunate de pe drum și păstrate în inima și în mintea mea. Enjoy!
De pe drum adunate…
1. 6 zboruri în aproape 3 săptămâni sunt prea multe, chiar și pentru un călător pasionat. Tot acel stres de a fi acolo, de a te trezi, de a face bagajul cum trebuie (pt low-cost-uri cu pretenții), de a sta ore în șir în sălile acelea insipide de așteptare, de a pierde timpul, de a decola și ateriza cu peripeții, cu vânt și cu emoții… uneori nu merită.
2. Iubesc hotelurile chiar dacă am stat în prea multe – 5 în 19 zile. Unele sunt aproape perfecte și chiar am găsit un hotel în care mi-aș fi dorit să locuiesc permanent.
3. Am obosit cumplit din a doua zi:))) Explicația: prea mult stres, prea multe trenuri și prea mulți bani pentru o destinație ultra lăudată, care mie nu mi-a spus nimic: Cinque Terre. Nu zic că nu este frumos. Este! Însă nu mi-a atins inima și nici nu cred că a meritat drumul până acolo. Revin cu povești.
4. Singurul moment frumos din Italia a fost un apus pe plaja pustie și imensă din Viareggio. A trecut repede însă…
5. Nici acum nu înțeleg cum mi-am păstrat cumpătul, sângele rece și puterea de orientare când am ajuns în mijlocul nopții maghrebiene, in piața El-Fna care gemea de oameni, de mirosuri, de ciudățenii, iar colțurile întunecate erau ca niște prelate peste timp.
6. Un riad poate fi o adevărată oază în mijlocul Medinei. Oamenii sunt primitori, zâmbitori și dornici să te ajute și să te facă să te simți confortabil. Asta nu înseamnă ca nu vor încerca să îți ia banii. Cât mai mulți, prin cele mai interesante metode…
7. Dacă aș mai ajunge vreodată în Marrakech, m-aș caza în partea nouă a orașului, care este foarte, foarte frumoasă.
8. Am văzut în Maroc unele dintre cele mai interesante personaje: oameni de o blândețe infinită, copii agasanți și răutăcioși, vânzători de dinți, localnici neîmbătați de parfumul turismului internațional. Mi-a plăcut! Și mi-au mai plăcut și toți puiuții din jurul meu: de pisică, de broască țestoasă, de ponei, de cămilă, de om:))
9. Am petrecut un moment incredibil, culmea, într-un autobuz turistic, când am avut ocazia să admir Marrakech-ul de la înălțime, să îi surprind mișcările haotice, ritmul infernal, parcurile și florile atent cultivate în deșert, teatrul, oamenii înveșmântați în straie colorate și turiștii nesimțiți în pantaloni scurți (zău că aștia merită să fie “preluați” de șarlatani).
10. Cinci zile în Marrakech sunt prea multe. Combinați orasul cu o ieșire în deșert, însă aveți grijă la prețuri: nu sunt mici deloc! Scoateți bani din aeroport, unde sunt bancomate tax free, că apoi nu veți mai avea ce face cu cardul.
11. N-aș recomanda nimănui să cumpere tâmpenii din Jeema El Fna! Însă puteți merge la un suc de 3 euro pe o terasă de pe un acoperiș din zonă, ca să faceți poze:)
12. În Grădina Majorelle m-am simțit extraordinar! Merită să petreci ore în șir acolo…
13. Luna noiembrie este potrivită pentru o vacanță în Maroc – temperaturile sunt joase (29 ziua, 14 noaptea), este puțin răcoare, însă perfect pentru plimbări lungi.
14. Am tot făcut comparații cu Asia, în special cu Thailanda. Concluzia: NU se compară! Marrakech-ul este de un milion de ori mai frumos, chiar dacă pe alocuri pute la fel de rău, ca Chiang Mai-ul. În Marrakech oamenii sunt muncitori, interesați de orașul lor, nu zâmbesc tâmp, nu trag de tine inutil.
15. Prima dată când am simțit vara cu adevărat a fost când am coborât pe scara avionului ce aterizase în Gran Canaria. Un aeroport aflat la câțiva metri de ocean, vânt puternic, miros de sare, de căldură, de insulă… Perfecțiunea!
16. Să zbori cu charter-ul pe deasupra Canarelor poate fi o experiență de neuitat!
17. În Tenerife situația s-a schimbat și am remarcat (sau am intuit) acest lucru încă de pe aeroport. Au trecut peste criza, oamenii sunt mai veseli, mai deschiși, mai relaxați. Mi-a plăcut. Chiar și insula am găsit-o schimbată: mai prosperă, cu multe clădiri noi, cu un aer mai luxos și mai fermecătoare.
18. Este fantastic să fii pierdut în noaptea canariană, cu bagajele imposibil de grele în spate, fără rezervare, fără să știi unde să mergi, într-un oraș nou – și să găsești din prima un hotel fabulos, cu view, preț bun, confortabil și să rămâi acolo patru zile de drag, de nevoie…
19. Recunosc: am plâns de vreo două ori de neputință. Nu am renunțat nicio clipă la visul meu. Am încercat chestii nebunești ca să rămânem pe insulă. Apoi am înțeles. Nu este momentul.
20. După 5 ani pe drumuri, după o carieră pe care mi-am croit-o special pentru a cutreiera lumea în căutarea unei case – am găsit exact ce visam: locul perfect în care aș putea trăi o viață: Santa Cruz de Tenerife. My mission is completed!
Revin cu texte, fotografii și întâmplări din fiecare destinație în parte! Vă mulțumesc că ne urmăriți:)
Bine-ai revenit, Ioana! Stiu ca nu e neaparat ce-ti doreai, dar cine stie ce surprize frumoase te asteapta aici 🙂 Nimic nu e intamplator.
Bine te-am regasit! Stiu ca nimic nu e intamplator… am sa-ti povestesc. Pana atunci, drum bun!:)) Maine pleci, nu? Cand te intorci? Am ceva bun pentru tine si bebelusa mea preferata:P
ioana,scrie cateva articole despre zilele in care ati stat in tenerife,in special despre santa cruz!merci!
Voi scrie cu siguranta, Marian:) Poate chiar incep cu Tenerife…
Regret că nu ai avut o experiență frumoasă în Cinque Terre, dar asa cum ti-am spus si pe FB, fiecare stie cu ce stare de spirit ajunge intr-un anumit loc, influenteaza enorm și eu văzusem că tu nu ai fost chiar atunci în cea mai mare formă a ta de călător pasionat 😀 Se întâmplă, pe de altă parte nu ne poate plăcea tuturor peste tot și nici în aceleași locuri…
Referitor la căutarea ta, eu aș zice să nu mai cauți, e ca în parabola cu fluturele: nu mai alerga după el că se poate așeza mai apoi chiar la tine pe umăr. Așa cum zice și Adriana, nimic nu e la voia întâmplării…
Bine ai revenit!
Draga mea, stii ca iti respect parerea enorm si ca iubesc Italia. Starea pe care ai detectat.o pe fb a fost creata tocmai de acea zona din Italia. Am avut ceva asteptari, tocmai pt ca mi.a placut la nebunie Amalfi. Insa nu am gasit decat niste sate aranjate cu un strat de vopsea ca sa dea bine la turisti, o adevarata capcana pt acestia. Cinci barci colorate, cladiri care stau sa cada, preturi uriase nejustificate si altele. Voi povesti pe larg. Starea mea s.a schimbat cand am dat peste locuri care merita cu adevarat, fie in Maroc, fie in Tenerife, fie altele. Mie imi place sa vad realitatea dintr.un loc, nu doar peisajul creat pt ochiul impresionabil al turistului. Si culmea, Positano e si mai turistic, dar are coloana vertebrala. Clar, e mai bine sa nu ne placa la toti aceleasi locuri, ar fi groaznic de plictisitor. In ceea ce priveste cautarea mea, este o chestie mult prea intima ca sa o comentez aici. Si nici fluturii mei nu sunt ca ai altora…
Bravo,foarte frumos,dar nu e de preferat Puerto de la Cruz?In Santa Cruz,sau chiar langa oras,exista o rafinarie,am vazut-o pe net,se spune ca polueaza destul de mult,nu stiu de ce au construit-o acolo,e adevarat ca Santa Cruz e port si probabil ca e mai simplu pentru transportul petrolului,dar totusi,putea fi pusa mai la distanta.
Puerto e frumos, dar prea mic si prea turistic. Am revazut si anul asta orasul, nu as avea ce sa fac acolo… Nu te contrazic cu acea rafinarie. Nu stiu de existenta ei. Insa nu este poluare prea mare in Santa. Este un oras foarte verde, iar fabricile si uzinele sunt departe… Peste tot in marile orase exista asa ceva, nu?
Nici pe mine nu prea m-a impresionat Cinque Terre, nici pe departe faţă de alte locuri (de ex. Sorrento, Positano sau Portimao). Mi se pare totuşi interesant cum unii ştiu mai bine ca tine cu ce stare de spirit ai vizitat un loc. :O
Eu ţin minte că am avut o stare bună de spirit în acea zi, dar citind printre rândurile de mai sus, acum am dubii…
Imi permit sa ma amestec si eu in discutia despre coasta amalfitana,eu n-am fost mai jos de San Remo,dar auzisem ca e frumoasa si m-am uitat pe net,am o nedumerire:n-am vazut eu bine sau sunt foarte putine plaje,chiar foarte putine locuri in care se poate cobori la mare,nu inteleg,cum poti sa ai casa pe o stanca deasupra apei si sa n-ai o fasie de plaja?Poate n-am observat eu,dar am vazut pe youtube o lunga inregistrare video sub titlul "Amalfi Coast".Frumos,ce sa zic,dar eu cred,la fel ca Ioana,no sand in shoes,no perfect life…
Cinque Terre e putin mai sus de Amalfi:) In Positano este o plaja chiar frumoasa, in rest sunt doar iesiri inguste la mare, sa tot incapa vreo doua barci, pietris si putin nisip negru. Mie imi plac plajele pt ca imi dau un sentiment de securitate, de siguranta – nu pot explica fenomenul:))) Dar nu le caut neaparat. Nu as trai niciodata intr.o casa veche, suspendata pe un munte… Dar as vrea sa traiesc langa mare.
Aaaa, si am fost pe o plaja perfecta, dar in Viareggio, un orasel aflat intre Pisa si La Spezia. Frumos pt ca nu erau turisti, dar tot nejustificat de scump. Pana la aroganta:)))
Discutia despre plaje…Eu le prefer si din punct de vedere estetic,dar,in principal,pentru ca marea imi da viata,la propriu.Vara asta n-am fost decat pana la…Neptun,am stat putine zile,incepuse un proces de revitalizare si a trebuit sa ma intorc in Bucuresti,fizic am simtit protestul fiecarei fibre…Ar trebui sa spun ca prefer oceanul,dar totusi apa e prea sarata,cred ca prefer Mediterana,coastele spaniole.Mi-a ramas in minte o plaja roz despre care ai povestit,cred ca din Portugalia.
Daa, si mie imi da viata marea, foarte bine spus! Eu prefer toate marile si toate oceanele:)) Am fost foarte norocoasa anul asta, am vazut cateva plaje: de la cea superba din Portimao (de care spuneai tu), la mare la noi cand inca era pustiu si perfect, apoi pe insulele Istanbulului (o plaja inchisa, dar nu mai putin frumoasa), apoi am ajuns la Marea Nordului in Amsterdam, la Marea Ligurica in Viareggio si la Atlantic. Sunt foarte recunoscatoare pentru aceste sanse! Si sa stii ca trebuie sa ajungi in Portimao, dar numai in extrasezon! (ian-aprilie)
Draga Ioana,
Bine ati revenit; interesante atat cele 20 de puncte "de pe drum adunate…", cat si comentariile; sunt convinsa ca ai tolba plina de povesti; vezi cum ne-am adunat in jurul tau si abia asteptam sa le auzim? 😉
cu drag, Liliana