Amsterdream, by KLM Romania - Day One

Stau pe o bancă din lemn, pe malul unui canal din centrul oraşului, şi privesc oamenii. Tineri veseli, îmbrăcaţi bine, se îndreaptă spre zona de cluburi şi baruri, terasele gem de turişti, fetele blonde pe biciclete îţi zâmbesc din mers, un individ face baie în fântâna din faţa unui hotel de 5 stele, un grup de prieteni se opreşte la o tonetă cu french fries, două fete se ţin de mână, doi îndrăgostiţi şi-au organizat un picnic ad-hoc cu mere, cornuri şi bere, doi tipi superbi se îmbrăţişează, un domn trecut bine de prima tinereţe râde singur – pare fericit… Oraşul miroase a iarbă, a flori şi a mare. Amsterdream… un vis fără sfârşit. Un loc unde totul este posibil.

Amsterdream, by KLM România

Când am ieşit din gara Amsterdam Centraal, m-a învăluit un aer rece, de iarnă. Norii furioşi se îngrămădeau pe cerul oraşului de pe ape, transformându-l într-un tablou cu mii de nuanţe de gri. Era frumos, într-un fel aparte. Chiar dacă nu iubeşti frigul, n-are cum să nu-ţi placă Amsterdamul. Este atât de viu, de vibrant, de parfumat, de elegant şi de civilizat, încât vremea nu mai reprezintă nimic. Este doar o clipă din an, o clipă din viaţa ta. Eşti acolo şi asta este cel mai important.

Amsterdamul este un oraş mic. O capitală europeană desăvârşită, creată parcă de un perfecţionist, care se juca în culori şi schiţe. A desenat case înclinate, în nuanţe de roşu şi alb, a desenat poduri arcuite peste timp, a trasat canale cu ape tulburi. Iar peste acestea a pus o orgie de lumini roşii, de becuri strălucitoare, a adăugat toată muzica lumii, toate mirosurile păgâne şi frumuseţea hedonistă a unor grădini ascunse şi a unor pub-uri ispititoare.

Drumul din gară până în centrul oraşului este drept şi simplu. Nu faci mai mult de 15-20 de minute pe jos, aşa că tramvaiele le poţi admira din mers. Ştiam o mică parte din oraş, m-am descurcat perfect, am mers pe Damrak şi apoi pe bulevardul Rokin, străjuit de biciclete, iar apoi m-am strecurat pe o alee lată de 2 metri, pe lângă Maison de Bonneterie şi am traversat cinci poduri consecutive, până în Leidseplein.

În depărtare se vede Marriott-ul, punctul meu de reper în drum spre hotel. Lumea aleargă înfrigurată pe străzi, bicicletele vâjâie pe lângă tine, într-o goană continuuă, doar bărcile alunecă agale pe ape, lăsând în urma lor unde de dor şi parfumuri de băuturi fine.

În spate la Marriott sunt câteva străzi înguste, case particulare cu flori la balcoane şi hoteluri boutique, dar şi birourile celebrului designer Tommy Hilfiger. O piaţă mică, numită Best Western Leidse Square (datorită hotelului cu acelaşi nume) nu mă pregăteşte cu nimic pentru ceea ce voi vedea. Şi intrăm pe Roemer Visscherstraat – aleea unde se află hotelul nostru. O exclamaţie de bucurie vine neanunţată şi zâmbesc din tot sufletul: strada este superbă, cu pomi de un verde crud, primăvăratec, cu hoteluri micuţe şi cochete, biciclete şi maşini parcă de jucărie, iar în capătul ei se deschid porţile celui mai mare parc din Amsterdam: Vondelpark.

Hotelul Parkzicht, la care aveam rezervare, a fost alegerea mea. Are două stele, are mic dejun inclus, internet gratis şi mi-a plăcut mult veranda pe care o văzusem în poze. De fapt este o casă veche, cu o scară periculos înclinată, cu o sufragerie de epocă în care funcţionează un fel de restaurant (locul în care vom lua micul dejun în fiecare zi), cu un balcon aflat practic în Vondelpark, cu o cameră albă, spaţioasă, cu două paturi şi ferestre către o vilă din mijlocul parcului, copaci, flori şi papagali tropicali, care îşi strigă bucuria pe tonuri înalte. Este atât de frumos, atât de linişte, încât mă declar fericită şi foarte norocoasă. Chiar cred că am un simţ special în alegerea hotelurilor…

După ce ne-am instalat şi ne-am odihnit puţin (dormisem doar vreo două ore în noapte dinainte), am ieşit să îi prezint lui Vlad centrul oraşului – ca un fel de teasing, ţinând cont că nu vroiam să mergem prea departe, prea repede din prima zi. Am plecat la 4 PM şi am ajuns înapoi la hotel după miezul nopţii. Pentru că Amsterdamul te fură, te învăluie în lumina sa, îţi răpeşte nopţile şi zilele şi te lasă fără răsuflare. Uiţi că porţi un ceas în acest oraş, intri în baruri, stai în pieţe, priveşti oamenii, mănânci diverse prostioare pe străzi, te bucuri, oboseşti şi o iei de la capăt. Iar când abia, abia a început să se însereze afară, îţi priveşti ceasul: este miezul nopţii. Unde a zburat timpul? Unde este noaptea?

Vă spun eu unde este: în Cartierul Roşu:)) După o cină rapidă în Leidseplein, la Satellite Sportscafe (mda, tourist trap, dar am mâncat bine şi ne-am şi întors aici în ultima zi), am străbătut din nou cele cinci poduri până în Rokin, am traversat şi am pătruns în inima Cartierului Roşu. Frumuseţea acestei zone vine din faptul că nu este tocmai la vedere. Trebuie să străbaţi multe străzi şi să treci multe poduri, să priveşti pe după clădiri, să o cauţi, să te întrebi unde se ascund ferestrele, unde sunt turiştii curioşi şi unde stau fetele. Şi deodata, după o clădire ciudat înclinată, vezi luminile. Felinarele roşii, muzica, mirosul intens de iarbă, aglomeraţia.

Străzile pe care se află felinarele roşii sunt foarte înguste, aproape că trebuie să te dai înapoi ca să priveşti în “casele” fetelor. Sunt nişte geamuri acoperite de perdele, intime, seducătoare, după care se află toate genurile de femei din lume: blonde, roşcate, cu ochelari sau cu măşti, mai slabe, mai plinuţe, albe sau negre, asiatice sau est-europene, cu lenjerie mai romantică sau mai kinky, făcându-ţi semne discrete, atrăgându-te cu o privire sau cu banalul fum de ţigară în care se învăluie, creând mister şi dorinţă.

“Publicul” de după-amiază este mai mult curios. Cupluri de toate vârstele încearcă să facă poze fără să fie văzute, se distrează, cască efectiv gura la vitrine şi apoi se opresc în primul bar aglomerat. Marea lor majoritate sunt englezi şi ruşi, dar am întâlnit şi francezi sau nemţi. Însă dintre toţi, clar englezii petrec cel mai tare, mai zgomotos şi mai neasumat. Am observat câţiva tineri intrând pe ferestrele luminate, iar perdeluţele roşii au ascuns vederii negocierile intime.

Este o lume boemă, cel puţin văzută din afară, ca spectacol. Sunt convinsă că este şi foarte dură şi că business-urile sunt la fel de complicate ca oricare altele. Că viaţa nu este uşoară. Însă privind de pe margine, Red Light District are un farmec aparte. Aş fi stat acolo ore în şir să descopăr, să admir, să văd, să înţeleg.

Cu cât noaptea se apropie, cu atât miile de turişti se înghesuie pe străzile înguste şi devin din ce în ce mai beţi şi râd la poante înţelese doar de ei. Însă Cartierul Roşu, ca şi tot Amsterdamul, este un loc sigur. Nimeni nu se uită ciudat, nimeni nu se ia de tine, poliţia este peste tot şi nu m-am simţit nici măcar o clipă în nesiguranţă. Este un oraş foarte civilizat. Care ştie să se distreze şi să îşi atragă fani. Pe viaţă.

După Red Light (care se întinde până în Amsterdam Centraal), ne-am oprit în Piaţa DAM şi la Hotelul NH Grand Krasnapolsky, pe care vi-l recomand. Sute de oameni se plimbau pe străzi, deşi frigul era pătrunzător. Însă cu o iarbă bună, o bere tare şi ceva whisky, toată lumea era fericită. Ne-am îndreptat spre hotelul nostru, obosiţi, fericiţi, miraţi şi… îngheţaţi. Din păcate, seara şi-a pus amprenta asupra mea – am reuşit să mă îmbolnăvesc, iar vacanţa mea în Amsterdam părea că ia o turnură nu prea plăcută. Ce am făcut în continuare… în episodul următor:)

Detalii tehnice

Buget

Bilete de avion KLM Bucureşti-Amsterdam-Bucureşti

19-23 august – 272 euro/persoană/cu toate taxele incluse

10-16 septembrie – 181 euro/persoană/ cu toate taxele incluse

Cazare: pe booking.com găsiţi de la hosteluri cu preţuri care încep de la 200 lei/noapte, până la hoteluri de 5 stele (NH Barbizon Palace – 475 lei/noapte) cu preţuri cuprinse între 100 de euro şi 500 euro/noapte. Hotelul Parkzicht, la care am stat noi, are 2 stele, nu este tocmai modern, dar se află exact în centrul oraşului şi nouă ne-a plăcut mult de tot – iar preţul este în jur de 420 lei/ noapte. Rezervările trebuie făcute din timp!

Transport

Noi nu am plătit foarte mult pe transport, deşi îmi planificasem această cheltuială. Însă Amsterdamul se poate ‘face’ pe jos, fără probleme.

Din Aeroportul Schiphol şi până în Amsterdam Centraal există trenuri (pleacă exact de sub aeroport) din 15 în 15 minute. Biletele costă în jur de 8,30 euro/2 persoane/ dus. Noi le-am luat de la automat, cu cardul bancar. La ghişeu costă cu 50 de cenţi în plus şi este aglomerat. Trenul face 20 de minute până în gară.

Nu vă pot spune cât costă abonamentele pe transportul în comun şi, sincer, nici nu le recomand. Este un oraş mic, care merită descoperit. Din tramvai nu se vede mare lucru…

Ne-am cumpărat (tot online) bilete la Hop On Hop Off Boat Bus – care costă în jur de 40 euro/2 persoane. Ai acces astfel la o zi întreagă de plimbari cu bărcile, pe patru trasee diferite, care acoperă tot oraşul. Poţi coborî şi urca pe barcă oricând şi de oriunde vrei. Este perfect! Bani cheltuiţi inteligent:)

Mâncare

Restaurantele din centrul oraşului sunt pentru toate buzunarele. Găseşti sandvişuri la 5-6 euro, all you can eat la 10 euro, pizza şi paste la 12.50 euro. Iar la supermarket, o salată delicioasă şi imensă (pui, crutoane, salată verde, roşii, brânză şi sos) costă 4 euro. Berea în oraş este între 2 şi 9 euro, iar la supermarket între 80 de cenţi şi 2 euro. Au bere foarte bună, nu o rataţi!

Am mâncat în oraş celebra plăcintă cu mere olandeză, care în funcţie de locaţie este între 3 şi 5 euro. Cafeaua este şi ea vreo 2-5 euro. Însă fac toţi banii şi trebuie încercate neapărat!

Per total, în patru zile full, am cheltuit cam 550 de euro, din care 300 au fost numai cazarea şi am cumpărat şi suveniruri (vederi, magneţi, bomboane, bere şi ciocolată). Am mâncat bine, ne-am distrat şi am mai vrea în Amsterdam…

Vă aştept cu orice întrebări şi nelămuriri. În episoadele următoare vă voi prezenta trasee specifice prin Amsterdam, cum să ajungeţi, ce să faceţi, unde să vă opriţi, ce merită şi ce nu.

Foto: Vlad Semen

City-break-ul la Amsterdam ne-a fost oferit de KLM Romania. Zborurile au fost perfecte şi vă recomand compania aeriană din tot sufletul! Urmăriţi-i şi pe Facebook!