Titlul acestei postări a fost ales cu mult timp înainte de evenimentele fierbinţi din Istanbul. Pentru că, într-o zi de primăvară, cu raze de soare printre norii ameninţători, am reuşit să mă desprind de aglomeraţia oraşului şi să găsesc o oază de pace, de frumuseţe şi de linişte. Chiar dacă este o perioadă încordată în Turcia, asta nu înseamnă că trebuie să excludeţi ţara de pe lista voastră. Vremurile se vor schimba, cu siguranţă. Însă iată povestea mea…
Dincolo de Istanbulul dezlănţuit
În ultima zi petrecută în Istanbul aveam o mică problemă. Trebuia să părăsim hotelul la 12, iar zborul era în jurul orei 23. Nu este tocmai simplu să te plimbi cu toate bagajele după tine, însă eram obişnuiţi din Asia. În căutarile mele pe internet după plaje şi zone superbe din Istanbul, am găsit o mică oază rezidenţială, numită Florya. Se află la 20 de kilometri de oraş şi este uşor de ajuns acolo cu trenul, din gara Sirkeci. Buuun!
După micul dejun, ne-am strâns rapid bagajele şi în timp ce făceam ultimele verificări, am intrat puţin pe net să mai citesc încă o dată despre plajă şi traseu. Aşa am descoperit că trenul din Sirkeci nu mai ajunge în Florya şi că acest orăşel este lipit de Aeroportul Ataturk. O veste proastă şi una bună, deh!
Niciodată nu renunţ la planurile mele, ci le urmăresc cu o perseverenţă demnă de invidiat:) Aşa că, am luat metroul spre aeroport, iar de acolo am negociat cu un taxi să ne ducă în Florya. Nu este tocmai ieftin, însă vă pot spune că a meritat. În mai puţin de 10 minute am ajuns într-un parc incredibil, pustiu, care se termina direct în mare, cu doar două restaurante şi câţiva localnici veniţi să respire aerul parfumat.
Dacă aveţi vreodată de stat în aeroportul din Istanbul câteva ore – nu ezitaţi să faceţi acelaşi traseu ca noi. Zona este incredibilă! Iar cei pasionaţi de avioane vor avea o revelaţie – aeroportul fiind atât de aproape (5 km), vă puteţi imagina şi singuri spectacolul! Zeci de aeronave trec fix pe deasupra plajei, într-un spectacol care te lasă fără cuvinte.
Însă călătorilor neliniştiţi le stă bine cu drumul. Datorită unor nevoi urgente – cum ar fi bani cash sau taxi – am mers încă vreo 4-5 kilometri pe malul Mării Marmara, până în cochetul şi coloratul orăşel Bakirkoy. Acesta este atât de frumos şi de primitor, încât nu vei mai vrea să pleci vreodată…
Casele coloniale cu ferestre albastre, terasele elegante (şi scumpe!), pescăruşii flămânzi, pisicile iubitoare, oamenii blânzi, trandafirii roşii şi palmierii printre care adia uşor vântul – alcătuiau un peisaj atât de calm şi de frumos, încât ne-am relaxat complet.
În Bakirkoy găseşti tot ce ai nevoie: magazine, bănci, taxiuri, restaurante, terase pe toate gusturile (şi buzunarele) şi multe altele. Am stat ore în şir la o terasă de pe malul mării, am luat prânzul şi am admirat trecătorii. O după-amiază de primăvară superbă în Turcia, departe de aglomeraţia şi de tumultul Istanbulului, şi totuşi atât de aproape…
La final, un taxi ne-a readus în aeroport şi ne-am luat adio de la un oraş fascinant, pe care greu îl poţi descrie în cuvinte. Şi, bineînţeles, m-am întors acasă cu lire turceşti, în speranţa că voi mai avea ocazia să sorb un ceai la o terasă uitată printre moschee şi printre pinii parfumaţi.