După cum bine ştiţi, echipa I’s Blog s-a plimbat prin Istanbul săptămâna trecută, alături de Alex, Alexandra şi Ioana şi cu susţinerea Fly.ro, un brand Eximtur. Prima imagine pe care am văzut-o când metroul din aeroport a ieşit la suprafaţă a fost… deja-vu. Am mai mers puţin în căutarea hotelului şi îmi tot repetam în gând: “Asia again?!” Recunosc, am fost uşor dezamăgită la început. Însă pe măsură ce am descoperit oraşul de pe două continente, am ajuns să-l îndrăgesc. Şi să prind aripi…Istanbul – Asia şi Europa într-un mix perfect
1. Hotelul Nanda se află în centrul vechi al Istanbulului, la câteva sute de metri de Grand Bazaar, într-o încâlceală de magazine cu haine, pe străduţe alunecoase şi destul de incerte. Camere mici, terasă părăsită, cu vedere la casele dărăpănate. Însă vă jur că nu puteam avea locaţie mai bună şi nici somn mai odihnitor. Curăţenie, mic dejun fantastic şi siguranţă.
2. Ne-am rătăcit de la prima ieşire. Străzile înclinate te duc în ispită şi tot ai tendinţa să cobori spre Bosfor, deşi tu ai drum spre nord. Nici denumirile lor (în turcă într-un fel şi în engleză în alt fel) nu te ajută. Dar datorită acestor nelămuriri, am ajuns să vedem mult mai mult decât ne-am propus.
3. Prima oprire a fost în Grand Bazaar. O avalanşă de oameni şi mirosuri, de condimente şi rochii cu paiete, de felinare şi bijuterii sclipicioase, de bomboane, rahat şi fistic, de lumini şi umbre. Pe de-a-ntregul mi-a cam plăcut:)
4. Nu m-am băgat la negocieri cu turcii, ascultând sfaturile altor călători. Nici nu aveam nevoie de nimic din bazare, ci doar de hrană pentru suflet.
5. Turcii sunt incredibil de insistenţi. Cel puţin cu privirea.
6. Dacă mergeţi la Istanbul, nu uitaţi că este o ţară musulmană şi îmbrăcaţi-vă adecvat. O eşarfă la voi nu este neapărat necesară, am văzut că se împrumutau la intrarea în moschei.
7. Mirosul este un simţ răsfăţat la Istanbul. De la condimente şi copaci înfloriţi, la mâncăruri sofisticate şi miel prăjit pe grătar, de la peşte afumat, la miros de mare, de la izuri grele de năduşeală şi picioare umblate şi până la rafinata şi seducătoarea aromă a narghilelelor în faptul serii, într-o grădină cu pini şi cafea turcească la nisip – de toate găseşti aici.
8. După o cină în poarta Marelui Bazar, m-am lecuit de kebab. Am cerut de vită şi a venit de oaie, gust pe care nu l-am putut schimba cu nimic vreo două zile:)) Apoi Vlad a încercat baclava de mai multe soiuri, oprindu-se la cea de ciocolată şi declarându-le pe restul… necâştigătoare.
9. Sunt români peste tot, iar turcii vorbesc bine limba noastră. Când află că eşti din România, li se luminează chipurile şi strigă după tine “Hagi, Hagi!”. Sau, în cazuri particulare, te întreabă: “Ce faci, frate?”. Şi nu, nu lasă la preţ din cauza asta…
10. Peste tot am avut parte de servire ireproşabilă. Zâmbesc mult turcii şi sunt amabili şi plini de viaţă. Au aşa o bucurie şi o seninătate… încât te fac să râzi şi îţi luminează ziua.
11. Încă din Malaysia mi-au plăcut foarte tare musulmanii. Nu am fost dezamăgită nici la Istanbul. În plus, chemarea la rugăciune a muezinului este cea mai vibrantă şi emoţionantă strigare pe care am auzit-o vreodată.
12. Moscheele nu m-au impresionat. Mari, austere, cu iz stătut – nu fac parte dintre incintele religioase cele mai dătătoare de fiori. Însă sunt autentice. Şi imaginea lor pe orizontul Istanbului este perfectă!
13. Rătăcindu-ne în căutarea de atracţii turistice am ajuns în cartiere domoale de localnici. Mi-a plăcut Istanbulul cel dincolo de sclipici. Istanbulul normal, molcom, cu băncuţe în faţa blocului, cu jucători de table, cu magazine de colţ, cu ziare duse de vânt şi cu gropi în asfalt. Mi-a plăcut foarte mult! Are un aer sărat, proaspăt, de mare, de căpşuni şi de peşte la grătar.
14. Noi, până acum, am tot vizitat marele oraşe iarna sau în extra sezon. Astfel încât, imaginea celor câteva sute de turişti stând la cozile lungi cât o zi de post de la intrarea în muzee ne-a cam dat pe spate. Aglomeraţia mi s-a părut uşor iritantă.
15. Nu am vizitat Basilica Cisterna şi nici alte muzee, însă au făcut-o ceilalţi (Alex, Alexandra şi Ioana) şi vă recomand să urmăriţi poveştile lor.
16. Am făcut o mulţime de fotografii, cu trei gadgeturi: HTC-ul meu drag, un Sony bridge şi Canon-ul lui Vlad. Istanbulul este un oraş foarte fotogenic:)
17. Am cumpărat o mulţime de vederi, magneţi de frigider şi dulciuri pentru acasă. Dacă veţi da like & share la acest album, veţi primi şi voi câteva suveniruri din Istanbul. Luni anunţ câştigătorii!
– @Vasa Calin – vedere
UPDATE: Iată câştigătorii:
– @Vasa Calin – vedere
– @Tudora Dragoi – vedere
– Doiny Cory – magnet
. – Anda Stanciulescu – vedere
– Luana Laura – vedere
– Sas Vienela – vedere
– Alexandra Ciutureanu – vedere
– Negoita Valentina – magnet
– George Moga – vedere
– Bogdan Nedelcu – vedere
– Botan Valentin – vedere
– Muresan Nicoleta Mihaela – vedere.
18. Îngheţata turcească este demenţială! Însă în unele locuri, turcii mi-au spus că nu fac îngheţată de casă când e frig afară. Pentru ei, 24 de grade înseamnă frig.
19. Două zile am tot căutat Podul Galata, nu că ar fi greu de găsit, ci pentru că mereu ajungeam în alte locuri fermecătoare şi nu ne mai opream din admirat. Tot mergeam mai departe şi mai departe şi uitam de scopul iniţial. Când am ‘găsit’ celebrul pod în sfârşit, am fost iar uimită de miile de turişti şi de localnici care mişunau peste tot.
20. “Fumezi ca turcul” – nu este o vorbă goală.
21. Tramvaiele şi metroul funcţionează perfect, însă sunt destul de scumpe – în jur de 6 lei o călătorie.
22. În drumurile mele prin Istanbul am făcut mereu comparaţii cu Malaysia (Kuala Lumpur). Unele clădiri sunt chiar identice, dar şi atmosfera.
23. Turcii gătesc foarte bine. Mănânci pe săturate, iar preţurile sunt ok. Mai puţin în zonele turistice sau pe terasele de pe acoperişuri.
24. Am văzut câteva cartiere incredibile, elegante şi glamour, cu vile albe, hoteluri romantice şi terase chic. Nu mă mai săturam să le admir…
25. Moscheea Albastră este cea mai fotografiată atracţie din Istanbul. Pentru că, pur şi simplu, nu ai cum să o ignori.
26. Am fost şi în Egyptian Bazaar, care nu mi s-a părut diferit de Marele Bazar. Lânga el este şi Moscheea Nouă, care merită vizitată.
27. Mergând pe jos kilometri întregi am putut admira peisajele Istanbului, dar şi oamenii săi. Nu-mi pare rău nicio clipă că am urcat şi am coborât pe străduţe până nu mi-am mai simţit picioarele.
28. Cafeaua turcească la nisip este de nota 10!
29. Parcul Gulhane este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut până acum. Poţi petrece ore în şir aici, fără să te plictiseşti, admirând zidurile Palatului Topkapi şi castanii roz.
30. Am văzut şi o nuntă tradiţională! Mireasa era îmbrăcată într-o rochie roz, din voal, acoperită pe cap şi foarte fericită. Mi-a plăcut emoţia transmisă de miri!
31. Deşi mie îmi plac mult oraşele mari, după două zile de hoinăreală prin Istanbul, simţeam nevoia de… altceva. Şi cum apropierea mării nu-mi dădea pace, am hotărât să ieşim din metropolă şi să vedem ce au şi împrejurimile de oferit.
32. Trebuie să recunosc: cele două zile petrecute în apropierea Istanbulului au fost divine! Am făcut o plimbare agreabilă cu ferry-ul până pe insula Heybeliada, a doua ca mărime din cele 9 insule de lângă Istanbul, şi am petrecut ore de vis într-o pădure de pini, pe malul Mării Marmara. Iar în ultima zi, am fost în Bakirkoy şi Florya Beach – o zonă de poveste din apropierea aeroportului Ataturk. Însă despre aceste zile vă voi povesti în articole viitoare:)
33. Istoria şi măreţia acestui oras te impresionează, chiar dacă vii doar pentru shopping la Istanbul. Am văzut turişti încărcaţi cu sacoşe de haine şi suveniruri, oprindu-se şi ascultând, cu răsuflarea tăiată, chemarea muezinului la rugăciune.
34. Cel mai indicat este să mergi la Istanbul fără aşteptări. Să laşi oraşul să te cucerească treptat, să îşi croiască drum spre inima ta. Asia şi Europa se îmbină perfect aici, într-o multitudine de culori, de sunete, de mirosuri şi de străluciri. Nopţile sunt calme şi parfumate, iar luminile vaselor de pe Bosfor crează o plasă de stele pe pământ.
35. Şi special am lăsat pentru final, momentul meu de aur în Istanbul. Am căutat timp de două ore o terasă (de pe Foursquare), unde spuneau clienţii că s-ar găsi cea mai bună cafea turcească. Am vrut să renunţăm de vreo două ori. Şi ne aflam tot mai aproape de ea, iar locanta se ascundea, intimă şi nevăzută.
Şi iată că, după un zid vechi de secole, cafeneaua Lalezar Cai Bahcesi ni s-a arătat, înconjurată de copaci măreţi şi ascunsă sub pături şi prelate roşii (pentru doritori, se află lângă Suleymaniye, în partea opusă Hamam-ului). Acolo am trăit un moment perfect, de pace şi linişte, însoţit de muzică tradiţională şi de aroma de scorţişoară a narghilelelor. Nu voi uita niciodată acele clipe!
Escapada #laIstanbul ne-a fost oferită de Fly.ro şi Eximtur. Dacă vreţi şi voi un city break la Istanbul, iată aici o ofertă excelentă! Până atunci însă rămâneţi pe I’s Blog, pentru că poveştile vor continua cu întâmplări din Insula Heybeliada şi orăşelul Bakirkoy.
Iată mai jos şi galeria foto din Istanbul, by Vlad Semen:
Mai pe scurt: un oras superb! Mi-ar fi greu sa enunt cateva locatii care-mi plac, Istanbulul e mult prea complex pentru a-ti alege favoritele. Un singur lucru pot spune c anu mi-a placut: aglomeratia.
Ce frumos ai scris 🙂 Nu apucasem sa citesc articolul asta al tau..
Astazi am terminat si eu jurnalele din Istanbul si am rememorat si eu amintirile..
Si mie mi s-a parut foarte emotionanta cantarea muezinului. Cred e lucrul care mi-a placut cel mai mult la Istanbul.
Eu sunt destul de obisnuita cu muezinul din Constanta, Kuala, Melaka sau Tioman. Insa nu inceteaza niciodata sa ma surprinda. Placut.