Parisul meu a fost, fara indoiala, un oras al oamenilor si al interioarelor. Fascinant si sublim, aglomerat si linistit, murdar si imprevizibil, Parisul mi-a dat imaginea unui Babylon al simturilor si al personajelor de poveste. Toata lumea m-a intrebat daca mi-a placut Parisul. Nu am stiut ce sa raspund. Am stat 4 zile in Paris, am mers prin ploaie pe strazi si am privit oamenii. Nu e ca si cum as putea spune ca am vazut Parisul. Dar DA, experienta intitulata “Parisul, in dar de ziua mea” a fost una pozitiva!
Prima imagine a venit odata cu transferul de pe Beauvais spre Paris, intr-un autobuz plin de romani. Campurile verzi, luminate de soare, casutele elegante si intinderile linistite si pline de culoare dintr-o banala zi de ianuarie mi-au insuflat liniste si bucurie.
La intrarea in Paris mi-au sarit in ochi zgarie-norii din La Defense si apoi, pentru cateva secunde Turnul Eiffel, ca un simbol atat de comentat, ca o magie pe care ai vazut-o in filme, dar pe care astepti sa o incerci pe pielea ta. Nu mi-am propus sa vad Turnul sau sa ma urc (Doamne fereste!) in el. Am ajuns acolo din intamplare, in seara tarzie a aniversarii mele, si am fost fascinata de dantelaria metalica, de luminile blande si de frigul intepator in care stateau sutele de turisti la randuri interminabile, pentru a face poze “de sus” si pentru a degera la inaltime.
Metroul parizian este simplu si accesibil. Stiam exact unde trebuie sa merg, ce bilete aveam nevoie (mai exact un carnet de 10 bilete la 12.70 euro – care mi-a ajuns toata excursia) si cum sa ma descurc in adancurile Parisului. Am studiat toate astea pe net, inainte cu doua zile de plecare. Toate informatiile de care ai nevoie le gasesti fara probleme. Am analizat si am ales cea mai buna varianta pentru mine.
Experienta cu metroul parizian este despre oameni. Francezii sunt delirant de politicosi. Am schimbat zambete cu doamne in varsta care ma priveau cu interes, am dat din cap afrimativ la povestile lor despre viata si vreme (desi nu intelegeam nimic), m-am lasat furata de complimentele barbatilor si am ramas impresionata de tupeul, ravna, indrazneala si lipsa oricaror inhibitii care ii caracterizeaza pe locuitorii Parisului. Nu sunt sub nicio forma pasivi. Daca au ceva spus o fac cu indrazneala, umor sau sclipire in priviri.
In Paris am vazut cea mai mare diversitate de “fete” si atitudini. Arabi si chinezi, parizieni de culoare care mergeau la serviciu fara sa priveasca pe geam la derularea spectaculoasa a peisajului urban, japonezi fericiti cu aparatele lor foto, romani ingrijorati de ziua de maine, cersetori, doamne respectabile cu posete Chanel agatate de brat, tineri cu pantofi de firma si genti elegante, barbati bine imbracati care isi intindeau saltelele la metrou, locuitori in cutii de carton, emigranti de culoare care incearca sa iti vanda ceva sau care dorm in centrul Parisului, asezati de-a lungul bulevardelor pe canalele incalzite, drogati si visatori, turisti cu liste de bifat in mainile inghetate, cupluri romantice sarutandu-se in restaurantele cu felinare rosii si orhidee inflorite pe mese, band o cafea ieftina, uneori singura bautura pe care ti-o permiti in maretul si incitantul oras.
Am locuit 4 zile si 4 nopti in arondismentul 13, intr-o superba casa de caramida, la niste prieteni dragi – pe care nu-i cunosteam dinainte. Oameni de o frumusete fizica si morala care iti da masura unei vieti bune, mai bune. Oameni simpli, boemi, interesanti, de o intelepciune vibranta, cu trei copii minunati, care iti schimba ideea despre cum trebuie sa arate o familie perfecta. Linistea, zambetele, discutiile si pacea din acea casa din Paris mi-au oferit cadoul perfect pentru ziua mea, o experienta unica si nepretuita. Nu am cuvinte sa le multumesc pentru ca mi-au dat Parisul in dar. Victor, Agnes, va multumesc din suflet!
Am ajuns la Paris in seara Anului Nou Chinezesc si ne-am pierdut pe stradutele arondismentului 13, am sarbatorit cu chinezii, am fotografiat dragoni si oameni fericiti, am surprins putin din agitatia unui popor liber, am mancat la un restaurant micut, fara nume celebru, dar in care toate culorile si chipurile de pe pamant erau prezente in jurul farfuriilor cu orez, carne si sosuri picante.
Citisem inainte de a vedea bucatica mea din Paris, ca oamenii ar fi reci, ca nu vorbesc engleza si ca sunt aroganti. Departe de mine astfel de experiente. Toata lumea a vorbit engleza, toata lumea ne-a aratat drumul, toti s-au oferit sa ajute cat de putin, toti au aratat respect, eleganta si bunavointa. Francezii sunt mandri, nationalisti si increzatori, dar si primitori, sociabili si politicosi, asa cum ar trebui sa fie orice popor din lume. Sau asta am vazut eu.
De ziua mea am facut kilometri intregi pe jos, admirand, mirandu-ma, zambind, calarind timpul cu o curiozitate nedisimulata, invatand, ascultand oamenii, privind strazile si magazinele si incercand sa surprind spiritul, sufletul unui oras atat de complicat. In alta zi ploaia ne-a trimis prin mall-uri, zone ale oamenilor cu adevarat bogati, in care Chanel, Dior si Louboutin tronau la loc de cinste. In a treia zi am fost prin biserici, prin targuri si prin piete celebre, am strabatut Belleville, Montmartre, Cartierul Latin si multe, multe altele – mergand pe jos ore intregi, fara oprire, printr-o ploaie marunta si inselatoare, zambind necontenit, absorbind toata lumina, culoarea si agitatia din Paris. Am incercat sa retin fiecare senzatie, fiecare imagine – iar acum sunt putin bulversata de multitudinea de locuri, oameni, intamplari.
Parisul este un oras al interioarelor. Daca pe dinafara arata destul de bine, pe dinauntru, dincolo de ferestre, de portile inchise, de intrari, de usi si de perdele, arata fabulos. Luminile se revarsa intr-o feerie care iti face sufletul sa vibreze.
Am vazut in apartamente obisnuite candelabre de cristal, lampi verzi de biblioteca, palmieri si orhidee, oameni cu povesti, am vazut hoteluri pe care nici in vis nu ti le poti imagina, am vazut magazine vintage uluitoare, galerii de arta luminate in mii de feluri, am vazut bulevarde anoste dar strajuite de ferestre dupa care incepea viata, restaurante de un romantism pe care il credeam expirat sau inexistent, decoruri teatrale, brutarii luminate palid in care painea de casa isi rostea discursul crocant, cafenele cu parfum de altadata, cu petale de trandafiri si cani micute de espresso, terase incalzite in mijloc de ianuarie, cu lumanari rosii pe masa si zeci de oameni stransi unii in altii, biserici baroce inundate de liniste, restaurante cu matase rosie pe pereti si tacamuri din argint, cu scari intr-o spirala ametitoare si statii de metrou aeriene din care poti vedea Parisul in splendoarea sa arhitecturala dintr-o alta epoca.
Parisul meu a fost bun, credibil, mozaical, incert, civilizat, sonor si infasurat intr-o orgie de lumini care iti patrunde in suflet pentru totdeauna.
Learn how to get anything you want
Become a MagicBox member – with FREE access to exclusive insights, private Q+As, and inspiring stories, delivered with love to your inbox. (Unsub anytime in a click.)
Interesantă perspectiva din care ai privit tu Parisul, chiar in seara asta ma intrebam cand o sa mai ajung și eu pe acolo 😀
Multumim Ioana ca ai transmis o particica din emotia de a vedea orasul "Unic", pe care probabil orice om si-l doreste bifat in jurnalul de calatorie…chiar daca pentru multi din noi ramane un vis, sa citesti si sa simti emotia unui turist e o experienta deosebita oricum!
Parisul tau a fost minunat! Cu bune si rele, cu frumos si ploaie, cu oameni draguti, cu vis si lumini. Exact asa cum e.
Heei, aia cu "(Africa)… in dar de ziua mea" e cu copyright :-))))
Murdar si totusi civilizat? Interesanta contradictie 🙂 Eu sunt dintre cei pe care Parisul nu i-a impresionat in mod deosebit. Da, ai ce vedea, muzeele sunt superbe, mancarea e buna (discutabil, nu chiar peste tot), istorie cat cuprinde… dar farmec, civilizatie, curatenie, atmosfera boema, iubire (ca tot m-a innebunit toata lumea cu cliseul asta)? Ma tem ca au ramas undeva in trecut… Parisul nu prea mai e al parizienilor 🙂
Ma bucur ca ai avut o zi frumoasa, asta conteaza pana la urma! 🙂
@Ioana, habar nu aveam ca asa ai scris is tu in vreun articol. Muzeele si restaurantele nu fac parte decat dintr-un circuit turistic, de genul Lonley Planet. Parisul trebui vazut altfel. De fapt, toata lumea… Si crede-ma, experienta este mult mai profunda si mai umana atunci cand nu ai bani de foie gras, de muzee si de alte artificii fara rost. Si despre altele nu mai zic nimic, nu vreau sa ma bag iar intr-o discutie fara noima. Vedem lumea altfel, prin lentile de culori si mai ales, de marci diferite.
@Vulpitza draga, asa este. A fost magic!
@Ophelia1983 – cu multa placere. Eu am stat in Paris 4 zile cu doar 120 de euro:) Iar oferte low cost exista la Wizz sau Blue! Gasesti cazare la cineva cunoscut sau pe Couchsurfing si gata!
@Bia – da, asta a fost Parisul meu. Imi doream enorm aglomeratie si actiune, dupa 3 luni jumate de insula fuckin' tropicala:)))
@Ioana: Ce-i drept, lentilele mele nu au observat nici galeriile Lafayette si nici Chanel, Dior si Louboutin 🙂 Dar da, recunosc, sunt snoaba pentru ca abia am asteptat sa ajung la Orsay si Luvru, si tot snoaba pentru ca am mancat mai mereu in Cartierul Latin (unde apropo, ai fi uimita cat de ieftin e foie gras-ul :-P) ca sa economisesc banii pentru a vedea …Orsay si Luvru. Raspunsul tau mi se pare cel putin jignitor, in conditiile in care ti-am expus parerea mea (pe care nu ti-a cerut nimeni s-o adopti, dar , ba chiar am si spus ca ma bucur pentru tine ca ai avut o zi frumoasa. In orice caz, esti prima care considera marile muzee ale lumii "artificii fara rost", asta da teorie revolutionara! 🙂 Nu iti face griji, e singurul si ultimul comentariu pe care l-am mai postat aici, imi place sa discut in contradictoriu cu persoane care au capacitatea de a intelege si accepta pareri diferite de ale lor… sa zicem ca e o forma de snobism intelectual, daca vrei 🙂
@Ioana, te superi degeaba.
In Galeriile Lafayette m-am retras din cauza ploii si pentru ca erau in drum, insa mi se pare o pierdere inutila de spatiu valoros. Relatia mea cu Chanel si Dior este prin prisma meseriei, pentru ca scriu zilnic deste "ei" in reviste. Si eu am mancat in Cartierul Latin:)
Si da, consider muzeele plictisitoare si fara vreun rost. Am fost insa la Van Gogh in Amsterdam, este pictorul meu preferat, insa nu m-am omorat… Prefer viata reala, spectacolul strazii si lumea in care traiesc, nu a unor "decedati". Asta nu inseamna ca nu respect cultura si ca nu admir lucrurile frumoase. Mi se pare doar o pierdere de timp sa ma ingramadesc cu sute de turisti la un muzeu sau alt obiectiv turistic, ca sa vad niste tablouri dupa niste geamuri. Revolutionara sau nu, asta e parerea mea:))
Normal ca accept pareri diferite de ale mele, chiar le recomand, pentru ca eu nu am atat de multa experienta in calatorii. Si daca nu acceptam ce ai scris, atunci pur si simplu, nu publicam comentariul. Este foarte simplu. Exact in aceeasi maniera mi-am exprimat si eu parerea. Diferita. Stiu ca sunt "altfel", lumea mea e mai complicata…
Iar Cartierul Latin este foarte scump – in afara de micile fast-food-uri grecesti sau arabesti. Am vazut bere cu 9 euro si meniu frantuzesc cu 25 de euro. MULT prea mult! Insa asta este Parisul si mi-a placut la nebunie.
Parisul cea mai frumoasa locatie ever!!
Te citesc de mult timp, dar niciodata nu am comentat.
Am nevoie de o recomandare daca poti:nu gasesc o cazare ieftina in Paris si sunt pe cale sa imi abandonez visul de avedea Parisul pebtru ca preturile exorbitante de pe site-urile de rezervari nu se incadreaza in bugetul meu mic.
Am biletele de avion la inceputul lunii viitoare,insa daca nu gasesc o camera ieftina ma vad nevota s arenunt,desi mi-am dorit foarte mult sa ajung acolo.
Dac ai vreo sugestie si poti sa ma ajuti, ti-as fi recunoscatoare.
Buna, Alina. Ma bucur ca te-ai hotarat sa comentezi si sper sa te pot ajuta.
Uite ce iti propun:
1. booking.com – acolo selectezi Paris, perioada dorita si bifezi la pret per noapte cea mai ieftina varianta – am vazut ca preturile sunt de 60-90 euro:(
2. http://www.hostelworld.com/ – am vazut preturi excelente, in ron, la hosteluri sau bed&breakfast. Merita sa incerci.
3. couchsurfing.com – este o varianta putin mai indrazneata, insa gratis. Iata mai multe aici: https://www.ioanabudeanu.com/2010/09/totul-despre-couch-surfing-hitch-hiking.html
4. mai intreaba prieteni pe Facebook, niciodata nu stii cum dai peste o cunostinta a unei cunostinte care locuieste la Paris.
5. mai sunt aceste garsoniere aflate putin mai departe de Paris, insa tot scumpe mi se par: http://www.booking.com/hotel/fr/hotelstudio-phenicio.fr.html?aid=301664%3Blabel%3Dissy-les-moulineaux-iz8YFZIjb1aPrrelns5ATQS8287931524%3Bsid%3D4381b5ea4190f136233e1a2319aa7808%3Bdcid%3D1%3Bsrfid%3D41686796f57e54e13ced622f7eb25cb1X11&fb_source=message
Sfatul meu cel mai important: nu-ti pierde speranta si NU renunta la Paris. Mergi acolo orice ar fi:) Eu asa as face. Succes!
Multumesc mult pentru raspunsuri,Ioana!
1.booking.com-ma uit zilnic-cea mai ieftina camera dubla azi 1350 Ron 3 nopti..deci,nu!
2.pe hostelword.com am gasit la Roma si Budapesta niste preturi incredibil de mici si de acolo am rezervat, cu Parisul..acesiasi poveste ca si pe toate siteurile,scump:(
3.Mi-am facut ieri cont pe CS,imi place super mult ideea (am primit deja requesturi de la cei ce calatorec in orasul meu, am pus un open request pentru Paris,inca nu mi-a raspuns nimeni).Sunt inca sceptica la idea de a locui in casa unui om cunoscut pe internet, dar incerc sa imi fac curaj(pana la urma nu merg singura la Paris).Daca ajung sa gasesc un host asa repede,ar mai fi o speranta:)
4.am tot intrebat la cunostiinte si pe Facebook, inca nu am gasit nimic
5.Da,intradevar si garsonierele sunt scumpe si sa locuiesti departe de centru nu stiu daca renteaza, transportul e scump si in plus pierzi ore bune de vizitat prin trenuri,autobuzee, metrouri…
Mersi de sfat.Nu renunt!
Alina draga, la CS trebuie putin altfel abordata problema. Alegi tu la cine ai vrea sa stai: doar o femeie singura sau cu copii, ceva in genul. Eu asa am facut. Si ii scrii direct, impratasindu-i preocuparile comune si de ce ai ales-o. Succes!
Turnul Eiffel m-a impresionat.
scuze… pentru Alina, am vrut sa spun…
Pentru Ioana: contacteaza-ma pe [email protected] in legatura cu Parisul!
Ce mult mi-a placut aceasta postare, mai ales ca imi doresc sa ajung cat de curand in Paris:)