Barcelona – o zi pe Sant Sebastia Beach

Din gara San Piero a Sieve am luat trenul spre Florenta, unde am intampinat ceva dificultati pentru a merge mai departe. Exista un singur bancomat in gara care functiona greu si cand voiai sa scoti bani te trimitea pe o pagina de donatii, iar oamenii se enervau si urlau la masinarie, apoi cand am vrut sa cumparam bilete de tren de la automat, de la o hartie de 20 de euro ne-au dat restul imprimat pe un biletel, care trebuia prezentat la un ghiseu pentru a incasa cash.

Doar ca acest ghiseu era asaltat de sute de calatori grabiti ca si noi. Pentru a nu pierde avionul ce urma sa decoleze in vreo doua ore, prietenul meu a rugat o fata de la rand sa-i permita sa incaseze bonul. Si am reusit… Asta dupa ce pierdusem deja doua trenuri spre Pisa.

Cand ne-am vazut in trenul bun, cu biletele deja compostate, am rasuflat usurati. Din Pisa am luat alt tren spre aeroport si am ajuns la timp. Un zbor al companiei Vueling ne-a dus lin printre nori spre visele noastre.

Bienvenidos a Barcelona!, ne-a urat o stewardesa simpatica, iar genunchii mei au tremurat  de dor si de sperantele pe care mi le facusem. Am jurat sa revad acest oras, am jurat sa stau cat mai mult posibil aici. Ne-am dorit un rost, am visat la o poveste cu happy-end. Insa ni se pregatea cu totul altceva.

Din moment ce am mai fost in oras, ne-am descurcat admirabil (eu nu uit nimic, niciun detaliu dintr-un loc in care am fost, chiar daca revin dupa 10 ani). Am luat un autobuz care ne-a dus in centru, in Placa Espanya, avand rezervare la un hotel in apropiere (Onix Fira – unde am stat si in ianuarie). Am apelat la serviciile hoteliere pentru ca in ultimele saptamani de cautari pe Couch Surfing nu gasisem nicio gazda in Barcelona. Nu pot sa neg ca eram usor ingrijorata, insa optimista ca de obicei.

Am ajuns seara tarziu la hotel, ne-am cazat intr-o camera cu vedere fabuloasa catre Parc del Castell de L’Oreneta si Nou Camp. Cunoscand strazile din jurul hotelului ne-am aventurat pe Gran Via de les Corts Catalanes in aerul fierbinte de septembrie, in cautare de supermarket pentru un sandvis si o bere. Cu achizitiile noastre importante ne-am intors la hotel si am dormit pana a doua zi la 11. Oboseala acumulata pe drum incepuse sa-si spuna cuvantul.

A doua zi am incercat sa gasesc o gazda trimitand cereri peste cereri de gazduire, insa la 12 am parasit hotelul si neavand in principiu unde sa mergem, am ales plaja ca destinatie. Nu suna rau, nu?

Am baut o cafea delicioasa in Placa Espanya, apoi am mers pe jos pana in port. Drum lung, caldura mare, cel putin 30 de grade. Frumusetea acestui oras este de nedescris in cuvinte. Din pacate bagajele grele din spate ne-au impiedicat sa ne oprim mereu sa facem poze. Insa  am fost atrasi de mirosul de chorizo spanioli la un butic de pe strada, am cumparat carnati picanti si cafea de la dozator, apoi paine proaspata, apa si sangria de la un magazin. De abia asteptam sa facem un picnic pe plaja.

Recunosc: Sant Sebastia este una dintre cele mai interesante plaje pe care le-am vazut. Constructiile futuriste din zona ii dau acest aer, dar si lumea care sta degajata pe nisipul fierbinte. Oameni relaxati, bine-dispusi, sexy, bronzati, tatuati, prietenosi, zambitori stateau pe plaja si admirau cel mai impresionant lucru pe care l-am vazut in viata mea.

Nu stiu daca pe 1 octombrie a avut loc vreun eveniment in Barcelona, insa pentru mine a insemnat enorm demonstratia aviatica de deasupra Mediteranei. De la imensele aparate de zbor ale companiei KLM (Boeing-uri si Airbus-uri), la MIG-uri, elicoptere si altele, toate zburau foarte aproape de sol. Unele depasind viteza sunetului. Nu cred ca in cuvinte se poate explica incredibila senzatie pe care ti-o poate da o astfel de demonstratie, cand un avion se apropie de tine in picaj cu viteza luminii. Si mai ales cu zgomotul aferent.

Desi Genova, de exemplu, este un oras wireless, ca sa zic asa, in Barcelona nu exista internet nici cu bani. Trebuie obligatoriu sa mergi la cafenelele dotate. Asa ca am renuntat si am facut un mic picnic pe plaja, am admirat lumea, am baut sangria si iubitul meu a inotat in Mediterana.

Pe plaja ni s-au oferit droguri si tot felul de alte obiecte mai mult sau mai putin necesare. La ora 17 ne-am hotarat sa ne luam soarta in maini, sa parasim superba plaja si sa incercam sa ne gasim un loc unde sa innoptam.

Parasind Sant Sebastia priveam inapoi la nisipul de aur, la marea albastra si linistita, la cladirile fabuloase, la oamenii fericiti si am simtit in adancul sufletului meu ca nu ma voi intoarce aici prea curand. Insa recunosc, a fost una dintre cele mai interesante zile pe care le-am petrecut la plaja (si stiu ce spun, dupa 6 luni in Tenerife:)).