Genova, la Superba

Toti italienii care au aflat ca voi merge in Genova au ridicat orasul in slavi si mi-au zis ca este nemaipomenit, grozav, mirobolant. Bineinteles ca asteptarile au fost mari, mult prea mari.

Primul lucru care m-a impresionat cand am ajuns in gara mica si mizera a Genovei a fost ca toata zona era WI-FI, ca de fapt tot orasul, cum aveam sa aflu mai tarziu. Vreme superba, soare, lume in costume de baie si slapi pe strada, aer sarat, vant, miros de mare.

Genova este cel mai mare port al Italiei, insa nu a fost dintotdeauna astfel. Cu secole in urma, Genova era doar un satuc obscur de pescari, care in anul 943 a fost ars pana in temelii de piratii arabi. Insa a fost reconstruit rapid si odata cu trecerea anilor a cunoscut o adevarata inflorire, ajungand in 2004 European Capital of Culture, iar in 2006 a fost inscris in World Heritage List.

Orasul natal al lui Christopher Columbus este de fapt alcatuit din mai multe zone. In primul rand Porto Antico, partea veche a orasului, cu palate, biserici si stradute intortocheate, apoi “orasul nou” extins pana hat departe, pe colinele din zare, si portul maret, de o frumusete fara cuvinte, dominat de impunatorul far “La Lanterna”.

Genova dispune de metrou, care insa are doar 7 statii si posibilitatea de a intra si iesi fara bilet. Insa nu va bazati prea mult pe acest mijloc de transport, caci la ora 9 seara se inchide. Autobuzele merg insa foarte bine.

Centrul vechi se poate strabate lejer pe jos, asta daca ai simt de orientare si nu te ratacesti prin labirintele stradutelor care urca, se intretaie si coboara, fara incetare. De fapt, exista doua imagini care m-au surprins in Genova.

Dealurile inverzite din jurul orasului sunt strajuite de blocuri de locuinte (nu vezi nicaieri vreo vila), foarte inalte, cu fata spre mare si pe sub care (cam la nivelul etajului 1) trec autobuze. Mi-am si imaginat sa am un apartament acolo, sa locuiesc la primul nivel si sa vad cum imi trece bus-ul pe sub balcon. Oare ce as face daca m-as grabi foarte tare?:))

Este o zona foarte frumoasa, relaxanta, cu privelisti de vis, insa drumul nu este unul tocmai usor, iar daca intarzii prin oras si ajungi noaptea tarziu (ultimul autobuz este pe la 10.30-11) totul este invaluit in intuneric, vag marcat de cateva becuri de la scarile blocurilor aflate la 50-100 de metri unul de celalalt.

In Porto Antico ai posibilitatea sa stai la mese de piatra, sa iti verifici e-mail-ul, sa mergi la un supermarket cu preturi excelente, de unde sa iti cumperi bere tare daneza pe cativa centi, sa privesti cardurile de copii care intra la Aquarium (e vreo 11 euro biletul), sa vizitezi un mall in care gasesti jucarii de plus de la 5 euro in sus, sa admiri iahturile de lux venite tocmai din America (hmm, acesta chiar a fost un peisaj demn de admirat!!!), sa analizezi oamenii care vand genti Vuitton fake si isi strang cearceafurile cu marfa de pe jos imediat cum apare masina politiei, sa incerci sa urci pe o nava de pirati sau sa te dai cu o “bula” de sticla, care pentru cativa banuti te urca la vreo 50 de metri in aer ca sa admiri portul, poti hrani porumbeii genovezi care se urca pe tine si-ti mananca din palma sau sa stai la o terasa, cu servire proasta si cafea rece, la 90 de centi cescuta.

Iar daca te saturi de vant, de iahturi si de oameni trantiti pe banci circulare din lemn si cu sticle de vin la cap sau daca ti se face foame, poti patrunde in labirintul fantastic de mini strazi si sa ratacesti in cautarea unui loc in care sa-ti odihnesti picioarele, sa te adapi si sa iti bucuri stomacul.

Va rog sa nu ma intelegeti gresit, totul este pitoresc si emotionant, insa acele strazi interminabile, ametitoare si blocurile darapanate, cu rufe agatate la uscat si miros de mucegai te impresoara si iti dau senzatia de claustrofobie. Sunt curioasa daca locuind in acea zona, oamenii ies dimineata la geamuri si dau mana cu vecinii din cladirea de vis-a-vis, isi beau cafeaua impreuna si schimba amabilitati, pentru ca oricum isi duc viata la comun, distanta dintre cladiri fiind in unele zone de maxim 1 m.

Scarile blocurilor sunt mizere, gunoiul se arunca direct in strada, oamenii patrund in locuinte ca niste sobolani care se strecoara in vizuina, noaptea prostituatele in cizme de lac si maieuri mulate stau pe scari in mijlocul mormanelor de dejectii, iar politia nu circula in unele zone.

In rest, totul de bine. Strabatand fara noima zona veche, ai impresia ca esti intr-un film sau intr-o scena biblica. Luminile calde, dar sterse, cladirile inclinate periculos, bisericile maiestuoase, crasmele ascunse in cele mai sordide subsoluri, dar si baruletele cochete, magazinele de arme, de tablouri, carrefour expres, saluri si papuci indieni, Estee Lauder si Gucci, fetele cu rochii de firma, steagurile colorate agatate de cladiri, anticarii, vesnicele jaluzele de lemn ale ferestrelor alaturi de minuni arhitecturale, mesaje in romaneste pe usile bailor, italieni saraci si tristi, italieni tineri si incredibil de frumosi, mozaicari, hoti, derbedei, oameni in varsta, nepasatori, turme conduse de ghizi, si intre toate acestea, daca iti ridici privirea nu vei putea vedea cerul pentru ca aglomeratia l-a redus la o fasie fara importanta.

Celebrele St. Lawrence Cathedral, Piazza De Ferrari sau Palace of the Doges isi pierd pur si simplu din importanta si maretie, cand spectacolul strazii este atat de animat si contradictoriu. Caci nu stiu daca as putea sa admir monumente de arta, cand oamenii si hrubele acestora, stilul de viata si imitatia unei societati de mult apuse sunt atat de interesante.

Pe seara ne-am odihnit intr-un bar fabulos, unde am baut Mojito si capuccino si am mancat portii mari de tapas gratis, admirand de pe un geam aflat la nivelul strazii, forfota fara noima a oamenilor. Ploaia rece si deasa ne-a cam dat planurile peste cap si ne-am indreptat spre casa gazdelor noastre, unde am fost asteptati cu mamaliguta calda, branza de burduf si jumari (gazda e romanca!) si cu povesti din lumea larga.

Somnul a intarziat sa apara multe ore, fugarit de furtuna puternica ce inunda dealurile Genovei, la Superba.